Meth Project este o campanie publicitara impotriva folosirii drogurilor, in particular a celor bazate pe metamfetamine.
Avand un puternic impact vizual, afisele subliniaza efectele drogurilor asupra consumatorilor, prietenilor si familiilor acestora.
Consecintele:
De acord, 7 ani nu e o varsta potrivita pentru a consuma bauturi alcoolice. Insa reactia de mai sus mi se pare ridicola... Voua vi se pare normal?
Ultima data cand am citit un mesaj asemanator a fost acum vreo 20 de ani, in Romania. Cu totii il injuram pe Ceausescu, speram ca intr-o zi va fi mai bine, si putini indrazneau sa spere a ajunge in America, tara tuturor posibilitatilor. Unde iata, 20 de ani mai tarziu orezul se da pe cartela.
Saptamana trecuta Uniunea Astronomica Internationala a botezat cu numele "Eminescu" un crater descoperit pe Mercur de catre misiunea orbitala MESSENGER (colaborare NASA/John Hopkins University):
Last week, the MESSENGER team learned that the impact crater seen in the middle of this Narrow Angle Camera (NAC) image has been officially named Eminescu. The crater was named in honor of Mihai Eminescu, an accomplished and influential poet who is still considered the national poet of Romania. The MESSENGER team proposed the name to the International Astronomical Union (IAU), the authority that officially names surface features on planetary bodies.
Ajuta de exemplu sa nu te faci de ras ca studentii din San Francisco care au protestat impotriva desfasurarii Jocurilor Olimpice in China.
Sustinatorii independentei Tibetului au facut o paralela intre guvernul de la Beijing si Germania nazista, intreband (retoric) daca i s-ar fi permis Germaniei naziste sa gazduiasca Jocurile Olimpice.
Pentru cititorii mei din San Francisco: Jocurile olimpice au avut loc in Germania Nazista in 1936 (unde echipa Americii a iesit pe locul al doilea), si au ramas in istorie ca fiind:
Prin urmare, raspunsul la intrebare pare sa fie... "Yes".
CNN atrage atentia asupra unui site gen Second Life, destinat insa fetitelor incepand de la varsta de 7 ani.
Miss Bimbo, promovat ca fiind un "virtual fashion game for girls", este un site in care participantele au sarcina de a-si promova personajul virtual feminin, aducandu-i celebritate si avere.
Iata cateva lucruri pe care fetitele le invata in acest joc:
Luat la intrebari, creatorul siteului sustine ca jocul invata fetitele despre realitatile lumii "celor mari". Rolul educativ al siteului este evident: fetele si devin mult mai bine pregatite pentru viata, si invata lucruri utile precum faptul ca implantele de silicon sunt la fel de normale precum coafatul.
Oportunitate de afaceri pentru informaticienii din Vaslui: un joc pentru baieti in care acestia invata sa se imbrace ca manelistii, beau pana nu mai stiu de ei dupa care merg acasa si-si bat concubinele (miss Bimbo din dotare)
Pentru a satisface cerintele populatiei crescande de supraponderali si obezi, magazinele de imbracaminte din America au creat acum multi ani departamente speciale - numite de obicei "plus sizes" sau "big & tall".
Recent insa departamentele de dama pentru supraponderale au fost redenumite in moduri dintre cele mai bizare. De exemplu,
E interesant de observat ca in departamentele respective si manechinele sunt super-sized, probabil pentru a le conforta psihic pe cliente.
Daca Encore mi se pare un eufemism dragut, folosirea termenului de "womens sizes" pentru ceea ce reprezinta in realitate "plus sizes" mi se pare un pic ciudat. N-am idee daca la baza redenumirii sta political correctness-ul sau statistica ("plus sizes" de ieri au devenit standard "womens sizes"), insa nu sunt convins ca noua terminologie are un efect benefic pe termen lung asupra clientelei feminine.
Oh, si pentru cei care aveti political correctness-ul in sange si va intrebati de ce fac referire doar la departamentele de femei, si nu si la cele de barbati: raioanele de grasi se numesc in continuare "big & tall" sau "plus sizes".
Labels: political correctness, Seattle
Astazi tanarul din fotografie a implinit 1 an. Prilej de adanca meditatie pentru sarbatorit - si de sarbatorire pentru noi :-)
Notiunea de brand personal e veche de cand lumea, chiar daca nu a fost constientizata in acest mod. Din antichitate si pana astazi, anumiti indivizi au fost cunoscuti (pentru calitatile/capacitatile lor, bune sau rele) in cercuri mai mari sau mai mici de concetateni. Daca in trecut brandul personal era o calitate rezervata doar celor alesi, astazi lucrurile s-au schimbat. Absolut necesar pentru cei care lucreaza direct cu publicul (de la politicieni si pana la artisti, designeri vestimentari sau doctori), un brand personal puternic reprezinta cheia succesului in orice domeniu.
Desi nu toti il constientizam ca atare, fiecare avem un brand personal, care ia nastere inca de la primele contacte cu o comunitate, si se dezvolta cu timpul. Inca din scoala se stia care sunt cei buni la matematica sau fizica - de la cei care obtineau in mod consecvent 10 la teze, pe care ii stiau colegii de clasa, si pana la olimpicii pe care ii stia tot liceul. La locul de munca, ii stim pe cei care sunt foarte tehnici (deasemenea, pe cei incompetenti mai putin tehnici), pe cei foarte onesti (sau pe cei mai putin onesti). Din mass-media cunoastem anumite laturi ale unor personalitati publice, laturi care le definesc un brand personal puternic. Fara a exagera prea mult, putem spune ca pentru a avea succes trebuie sa fii remacabil prin ceea ce faci sau sa lucrezi la ceva remarcabil (sau eventual amandoua).
Exista cateva metode sigure de a construi un brand personal puternic, cum ar fi: a publica o carte, a publica un articol in domeniul in care esti tare, a castiga un concurs, etc. Pentru noi, restul muritorilor, brandul personal poate fi construit insa zi de zi, prin masi mici.
Iata un set de intrebari pe care vi le puteti pune la fiecare 6-12 luni:
Daca nu aveti un raspuns clar la una din intrebari, probabil ca e un semn ca e cazul sa reconsiderati jobul/proiectul la care lucrati acum. Dupa 6 luni, revizitati cele 7 intrebari, verificati unde va aflati fata in executia planului de mai sus, si actualizati planul pentru urmatoarea perioada.
Ce ziceti de o leapsa pe tema intrebarilor de mai sus? Se incumeta cineva?
Pe langa comentarii si email, o metoda pe care unii bloggeri o folosesc pentru a facilita dialogul cu cititorii lor o reprezinta mesajele instant. Mai toate IM-urile majore au si controale activex ce poti fi incluse in pagini web, facand extrem de simplu pentru webmasteri sa includa un "chat box" in blogul/websiteul lor.
Exista insa si o metoda mult mai simpla - si care ocupa mult mai putin spatiu in pagina: linkurile. Cu un simplu link puteti lansa messengerul folosit de cititor, care va lansa automat o sesiune de chat catre ID-ul specificat in link.
De exemplu, puteti sa-mi trimiteti un mesaj facand un click aici
Iata cum trebuie scrise linkurile pentru cele mai importante messengere (copy/paste partea in verde, in care inlocuiti USER_ID cu id-ul sau adresa voastra de email):
Simplu, nu-i asa?
Evident, programul difera usor de la o zi la alta, de la o saptamana la alta, insa cam asa arata pentru mine programul unei zile de lucru. Dar voi? Cum arata pentru voi o zi obisnuita?
Labels: marathon, maraton, mercer island, mercerislandhalf
Labels: marathon, maraton, mercer island, mercerislandhalf
Daca vi se pare ca americanii nu citesc destula filosofie, iata si ce se intampla atunci cand citesc.
Pe scurt, un manager din Utah a gasit o metoda originala de a motiva angajatii, prin waterboarding - o metoda de tortura pe care se pare ca cei de la Casa Alba/CIA ar fi folosit-o in interogarile unor suspecti de terorism.
Cand angajatul supus procedeului a dat firma in judecata, managerul in cauza a explicat ca
"the exercise was a dramatization of a story in which a young man asks Socrates to become his teacher. Socrates responds by plunging the student's head underwater and telling him he will learn once his desire for knowledge is as great as his desire to breathe"
Iata si modul in care invataturile lui Socrate au fost puse in aplicare in firma din Utah:
Christopherson led the sales team to the top of a hill near the office and told Hudgens to lie down with his head downhill, the suit claims. Christopherson then told the rest of the team to hold Hudgens by the arms and legs.E drept, stiam ca locuitorii statului Utah nu sunt renumiti pentru inteligenta lor, insa recunosc ca intamplarea de mai sus m-a surprins...
Christopherson poured water from a gallon jug over Hudgens' mouth and nostrils - like the interrogation strategy known as "waterboarding" - and told the team members to hold Hudgens down as he struggled, the suit alleges. "At the conclusion of his abusive demonstration, Christopherson told the team that he wanted them to work as hard on making sales as Chad had worked to breathe while he was being waterboarded," the suit alleges.
Tocmai am descoperit pe flickr o colectie de fotografii color din anii '30 -'40, apartinand colectiei Bibliotecii Congresului American.
Pe langa ineditul fotografiilor, mi se pare incredibila acuratetea imaginilor- mai clare decat cele provenind din unele camere foto actuale, incununare a ultimilor 80 de ani de progres tehnologic.
Pentru a vedea imaginile full-size in FlickR,
faceti click pe butonul "All Sizes" din coltul stanga sus al fotografiei
Sursa foto: http://www.andressa.ro/Desi cand am ajuns in state eram departe de a vorbi engleza fluent, unele greseli gramaticale facute de localnici imi sareau in ochi imediat, zgariindu-mi retina, sau dupa caz timpanul.
O categorie aparte o fac formularile voit agramate, de dragul political correctnessului. Cuprinsi de frenezia curentului feminist din anii 60, activistii au scos din vocabular cuvinte precum policeman (inlocuit intain cu "police man or woman", mai apoi cu "officer"), dupa care au atacat problema lui "he" versus "she" in vorbirea curenta. Intrucat "he or she" ar fi fost prea lung, s-a decis in mod tacit inlocuirea cu pluralul "they".
De exemplu, o intrebare pe care si-o pun recruiterii aici este "Is this candidate moving forward, or have they stagnated?" (intrebarea se refera la un singur candidat - sau candidata, dupa caz). Evident, o formulare precum "clientul - stapanul nostru" ar fi respinsa imediat aici, pe motive ca le ignora pe cliente.
Incepusem sa ma obisnuiesc cu aceasta aberatie, cand azi dimineata in vestiar la ProClub timpanul mi-a fost zgariat din nou de catre un coleg care a gasit un card pe masa: "Somebody forgot their card here". In cazul de fata eram in vestiar la barbati, unde aveau acces doar barbatii. Deci era rezonabil sa presupuna ca "Some guy forgot his card here". Insa puterea obisnuintei a triumfat - nu doar asupra gramaticii, ci si asupra logicii.