Dante Lazarescu - Un personaj principal la diateza pasiva
In cadrul Seattle International Film Festival (25 mai - 18 iunie 2006) au fost prezentate si 4 filme romanesti, printre care si "Moartea domnului Lazarescu". Catalogat de catre festivalul american drept comedie (!?), drama regizata de Cristi Puiu a atras valuri de spectatori catre "Pacific Place Cinema". Intr-o sala arhiplina, am avut ieri ocazia sa urmaresc filmul, in cadrul ultimei sale reprezentatii in Seattle.
Senzatiile pe care le-am simtit au fost multiple, de la admiratia pentru creatia regizorului roman, si pana la nodul in gat simtit la contactul brusc cu realitatea romaneasca. Reactia sallii a fost la fel de puternica: indignare la cererea asistentei de la salvare de a fuma in bucataria bolnavului, consternare la scenele in care medicii interactionau cu pacientii, rasete la orice scena in care se facea referire la alcool. E drept ca, pentru americanul care nu a avut contact cu Romania decat prin intermediul Nadiei Comaneci, situatiile prezentate in film erau absurde, frizand ridicolul - privit prin aceasta prisma, filmul se incadra perfect la rubrica comedie neagra.
Interesant este faptul ca de aici, de peste ocean, filmul se vede si intr-o alta ipostaza decat asa cum l-a gandit Cristi Puiu. In opinia regizorului, <<“Moartea domnului Lazarescu” spune povestea unui om care moare si asta e “versiunea sfarsitului” lui, cea pe care si l-a tras la sorti. In acest caz, asa arata sfarsitul.>>
Pentru un roman traind de ceva vreme intr-o societate normala, insa avand oarecum contextul realitatii recente din Bucuresti, Dante Lazarescu devine un personaj aproape secundar; filmul poate fi perceput ca o fresca minutios finisata a realitatii romanesti, o satira a unei societatii letargice, lovite de indiferenta nepasare - peste care se adauga ironia cauzata de titlu, de faptul ca personajele nu stiu ceea ce publicul stie: ca Lazarescu va muri.
Insa fie ca privim filmul ca pe o fresca sociala ilustrata pasiv de Dante Lazarescu, fie ca o privim, asa cum sugera Cristi Puiu, ca pe o "poveste de dragoste, o comedie, un film despre batranete si despre sistemul medical", filmul este, fara indoiala, unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut in multi ani.
Senzatiile pe care le-am simtit au fost multiple, de la admiratia pentru creatia regizorului roman, si pana la nodul in gat simtit la contactul brusc cu realitatea romaneasca. Reactia sallii a fost la fel de puternica: indignare la cererea asistentei de la salvare de a fuma in bucataria bolnavului, consternare la scenele in care medicii interactionau cu pacientii, rasete la orice scena in care se facea referire la alcool. E drept ca, pentru americanul care nu a avut contact cu Romania decat prin intermediul Nadiei Comaneci, situatiile prezentate in film erau absurde, frizand ridicolul - privit prin aceasta prisma, filmul se incadra perfect la rubrica comedie neagra.
Interesant este faptul ca de aici, de peste ocean, filmul se vede si intr-o alta ipostaza decat asa cum l-a gandit Cristi Puiu. In opinia regizorului, <<“Moartea domnului Lazarescu” spune povestea unui om care moare si asta e “versiunea sfarsitului” lui, cea pe care si l-a tras la sorti. In acest caz, asa arata sfarsitul.>>
Pentru un roman traind de ceva vreme intr-o societate normala, insa avand oarecum contextul realitatii recente din Bucuresti, Dante Lazarescu devine un personaj aproape secundar; filmul poate fi perceput ca o fresca minutios finisata a realitatii romanesti, o satira a unei societatii letargice, lovite de indiferenta nepasare - peste care se adauga ironia cauzata de titlu, de faptul ca personajele nu stiu ceea ce publicul stie: ca Lazarescu va muri.
Insa fie ca privim filmul ca pe o fresca sociala ilustrata pasiv de Dante Lazarescu, fie ca o privim, asa cum sugera Cristi Puiu, ca pe o "poveste de dragoste, o comedie, un film despre batranete si despre sistemul medical", filmul este, fara indoiala, unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut in multi ani.
| Tweet this! | Permalink 
RSS 
Email
Hum pe mine nu prea m-a impresionat filmul, m-a cam lasat rece. Mult mai frumoase mi s-au parut "Occident" sau "Filantropica"
Posted by
proka |
June 03, 2006 3:07 AM