Eduard: Politically incorrect

Sunt foarte de acord cu tine si abia astept ca in Romania sa se schimbe mentalitatile spre cele existente in SUA. La noi in tara inca managerii nu isi dau seama ca oamenii au motivatii, aspiratii si sunt dispusi sa faca orice ca sa si le atinga, deci pot pleca oricand catre un loc de munca promitator.
Incet, incet, odata cu scaderea numarului de specialisti firmele din IT se vad in situatia de a plati mai mult pentru programatori, decat pentru un manager, doar pentru ca nu mai exista asa de multi programatori buni...
Abia astept ca angajatorii sa isi dea seama ca pot face bani doar daca au oameni dedicati si motivati, nu doar taind din cheltuielile cu salariile.

Sa segmentam candidatii din Romania dupa urmatoarele doua calitati:
* VARSTA (inainte si dupa 25 de ani): experienta( sau lipsa), o anumita atitudine (indrazneata, pozitiva la tineri )
* PROFESIONALISMUL, a avea sau nu studii, a-si cunoaste sau nu meseria, capacitatile IQ, EQ, flexibilitate ( este o chestie care face ca profesionalismul sa nu depinda exclusiv de varsta )

Exprimarea "daca nu ..." este adresata celor tineri carora le plac provocarile, care sunt flexibili si care vor sa isi dezvolte abilitatile de bascalie ( asta e unul din modelurile romanesti de om matur realizat - de la Moromete incoace). Si apoi cei tineri sunt mai putin pretentiosi decat cei mai in varsta.

Apoi cred ca vrea ca persoana sa fie profesionista pe un domeniu si amatoare pe celalalt: web development (tinand cont de toate etapele, nu inseamna exclusiv programare) si marketing. Cauta o persoana care doreste sa se dezvolte in lumea internetului pe cele 2 domenii, dar nu e cautata o persoana care sa fie profesionista pe ambele domenii, pentru ca ar fi prea scumpa.
Cred ca singurii siderati de argoul cu care sunt descrise skill-urile, sunt cei strict specializati pe un singur domeniu, ce nu sunt interesati si de alte notiuni, iar Radu nu cauta din acestia.

Mihai, problema nu e argoul, ci continutul si mai ales prezentarea. Trec peste subtile neconcordante gen "Looking for talent, not for skills" - apoi, doua randuri mai jos: "Caut tot felul de oameni in jurul urmatoarelor skiluri [...]".
N-am idee cate provocari starneste tinerilor din Romania o exprimare gen "daca nu ...", insa aici ar pune semne serioase de intrebare oricarui candidat serios. Ca alternativa, gandeste-te cum ar fi ca intr-un resume/scrisoare de intentie sa citesti "daca nu sunteti o firma dinamica, n-avem ce discuta" (ca alternativa la clasicul "caut o pozitie de... intr-o companie dinamica"). Din nou, probabil ca pe unii sa-i atraga, insa aici un hiring manager s-ar opri la acea fraza si ar trece la urmatorul.

In alta ordine de idei, inteleg ca Radu a gasit deja candidati pentru anuntul sau - ceea ce-mi confirma doar ca exista diferente uriase intre modul in care se face hr/management aici si in Romania (si intre asteptarile candidatilor de aici si din Romania)

Catalin a trecut printr-o experienta asemanatoare cu un candidat http://www.catastif.com/2006/09/04/echilibru/ .

Eu cred ca desi sunt unele valori comune, Romania nu merge pe acelasi drum cu USA si nici nu va incerca sa o ajunga din urma.

Sunt multe diferente de mentalitate, si cred ca e benefic sa fie observate, formalizate, analizate pentru a sti in ce zona ne aflam.

Exemple de diferenta intre europeni si americani.

Europenii nu o sa accepte cum accepta americanii sa nu aiba concediu in primii 4 ani de munca, pentru ca apoi sa aiba concediu doar 1-2 saptamani pe an.
Europenii sunt mai inclinati spre a-si respecta viata personala si tabieturile, in comparatie cu americanii care in medie muncesc ca sclavii pentru un salariu cat mai mare si pentru a discuta ulterior cine are masina mai mare, casa mai mare, piscina mai mare.

Pe moment cred ca multi din romanii plecati sa munceasca in Europa sunt mai aproape de mexicanii din California; locuiesc cate 10 intr-un apartament, economisesc mai mult de 50% din ce castiga si trimit acasa.
Romanii sunt mai aproape de cliche-ul de macho mexican de cat de americani.

Mihai, nu stiu de unde iti iei informatiile despre America, insa unele nu corespund intocmai realitatii de aici. Este drept, concediile aici sunt mai mici decat in Europa, insa nu stiu nici o companie care sa ofere concediu sub 2 saptamani pe an. In particular, la compania la care lucrez am inceput cu 3 saptamani, iar dupa 5 ani am sarit la 4 saptamani pe an. Acum vreo doi ani, compania a inceput sa ofere 2 saptamani noilor angajati, insa din cate stiu s-a revenit la 3.

In ceea ce priveste pozitia fata de munca, ai perfecta dreptate - americanii sunt adepti ai "work hard, then play hard", in timp ce europenii prefera sa se "pastreze" :-)

Eduard - de acord cu 99% din argumentele tale.

La fel insa cum eu nu inteleg contextul american 100%, probabil nici tu nu il intelegi 100% pe cel romanesc (targetul postului meu).

Postul asta nu este un anunt de angajare in sine - cum am spus si acolo, nu exista niste openinguri precise pt care astept aplicari. Ci doar caut oameni care vor sa sara in aceeasi barca cu mine.
Nu sunt perfect, si cumva este evident si din anuntul discutat - pe undeva sunt impacat, asta vreau sa transmit si celor care ar vrea sa lucram impreuna: nu vin intr-un mediu perfect, cu un manager/coleg perfect, eu mai am fff multe de invatat la randul meu.

Si rezultatul este ca fix mercenarii NU au aplicat, fata de un traditional anunt pe bestjobs, in care explicam foaaaarte frumos si aspirational despre ce e vorba si mare parte din aplicanti erau mercenari.

De altfel, la partea asta ma refer cu contextul romanesc: e un moment delicat in HR, cand e usoara criza de seniors, drept care in juniors - midlevel evaluarile/promovarile contin fff multe greseli de multe ori.

Anyway, repet - ai dreptate in ce zici, si o sa incerc sa aplic ce cred eu ca este aplicabil din ce spui tu la urmatoarele ocazii de recrutare.

Informatiile le am de la oameni medii, nici prea prea, nici foarte foarte. Poate ca observatiile mele nu isi au rostul pentru ca subiectul era despre elite, programatorii facand totusi parte din elite.

2 saptamani platite pe an de concediu este ceea ce au prietenii mei romani ajunsi in USA, au meseria de manager de magazin si respectiv administrator de complex de locuinte (doar acesta are cetatenie). Ei nu mai sunt incepatori.

Chestia cu 4 ani fara concediu mi-au spus-o 2 americani intalniti intamplator, 1 american get beget si 1 romano-americanca ca se intampla acum vreo 7-8 ani cand au intrat ei in campul muncii. In prezent lucrau fiecare la ONU in Europa fiecare pe alt domeniu, si in alta tara, iar fiecare spunea ca nu vrea sa se intoarca la sclavia muncii din USA.

Eduard, cred ca ai dreptate, chiar mai mult de 99% :)

E intr-adevar o problema faptul ca multi manageri s-au saturat, ca si Radu, de "mercenari" - in special in piata IT - insa pe de alta parte asta nu trebuie sa afecteze atitudinea lor generala fata de potentialul angajat.

Dupa parerea mea, in IT principalul capital care produce este cel uman, ori tocmai asta nu au inteles angajatorii, tocmai aici fac cost-cutting, tocmai aici nu sunt atenti.

Mai e mult de lucrat si cred ca, desi Radu a reusit sa indeparteze mercenarii prin acel anunt, a reusit sa indeparteze si potentiali angajati foarte buni. Prin simplul fapt ca a dat dovada de un oarecare egoism spunand doar ce vrea si nu si ce oferta.

Din nou, nu este o remarca la adresa lui Radu specific, ci la adresa pietei in general.

Thanks for stopping by, Radu.

Oarecum sesizasem (din citite) contextul interesant de HR din Romania, si de acolo pornise si ideea postului. S-a intamplat ca anuntul tau sa-mi sara in ochi prin faptul ca era postat de tine, un representant al antreprenoriatului de succes din Romania, prin urmare am pornit de la el.

Ar fi multe de spus despre piata de munca high-end din Romania - una din problemele majore ar fi dorinta angajatilor din mid-level de a "promova" cu orice pret, goana dupa titluri (daca pozitia nu are "manager" in titlu, se stramba din nas), precum si asteptari/pretentii de multe ori exagerate. Pe de alta parte, cred ca e in misiunea patronatului/angajatorilor sa ajute la maturizarea acestei piete.

Am in plan sa scriu la un moment dat un fel de ghid continand sugestii atat pentru candidati cat si pentru angajatori - cand voi ajunge acolo, iti voi trimite un draft spre review - as aprecia mult feedback-ul tau.

"Probabil ca diferenta sta in parte in raportul cerere/oferta (in Romania candidatii lupta pentru a obtine joburi, pe cand aici in State companiile lupta pentru candidati)"

Not true. In Romania candidatii fara experienta lupta pentru un job. Cei care au demonstrat ceva au oferte si sunt cautati in general.

Eduard - nu doar goana angajatilor mid-level e problema, ci lipsa cunostintelor de recrutare. A mea, a altora, whatever.

Trist, dar adevarat.

Oricine poate gresi, insa cunosc indeaproape cazuri de oameni cu experienta mica-medie recrutati peste noapte in key-people cu functii de management, desi n-au coordonat never nimic sau nu au experienta.

Si salturi de la simplu la dublu sau triplu, nu 50 de euro...

Cum iesim din problema asta a recrutarii care cumva strica piata?

Radu, e de asteptat ca piata sa se auto-regleze la un moment dat - cu timpul, intuiesc ca partea materiala si mirajul ascensiunii peste noapte intr-un rol nemeritat vor ajunge sa joace un rol cu totul secundar in volatilitatea job market-ului, care va ramane o problema, insa controlabila.

Volatilitatea job market-ului exista chiar si in interiorul companiilor mari (de exemplu 10k+ angajati). Poti vedea acolo toate fenomenele - grupuri care incearca sa atraga star performers de la alte grupuri, campanii de recrutari interne initiate de unele grupuri, etc. Ce este interesant este ca astfel de fenomene apar chiar daca in astfel de companii "transferurile" de la un grup la altul se fac in general doar "pe orizontala" (salariul si nivelul raman constante), tocmai pentru a descuraja mercenarii. (am pus "transfer" intre ghilimele, deoarece e vorba de un intreg proces de angajare - cu interviuri, feedback de la managerul precedent, etc)
Desi un astfel de transfer implica din partea candidatului un risc, multi candidati aleg sa paraseasca grupul curent pentru un altul - fara nici un fel de castig material, sau de "pozitie" - in loc sa ramana in grupul curent, si sa aleaga calea ascensiunii in interiorul grupului.

Problema pentru un manager intr-o astfel de companie este gasirea unei strategii de atragere si retinere a talentului, in conditiile in care pachetul salarial nu poate fi folosit ca parghie.

Solutia aici este, in general, aplicabila in orice piata libera - prin extindere, si in Romania: top people managers care sa inspire si sa motiveze restul echipei, apoi accentul pe career development, training, recognition - pe scurt, intarirea increderii angajatului intr-un viitor in companie.

This post has been removed by a blog administrator.

Draga anonimule,

Am ales sa nu validez spre publicare comentariu tau, intrucat:

a)era lipsit de pertinenta (si de bun simt, dar asta e o problema secundara) si
b)nu era semnat

Cu alte cuvinte: daca vrei sa fii impertinent, macar infrange-ti lasitatea, si semneaza comentariul. Daca nu, comenteaza te rog in alta parte :-)