I'm back, up and running
Dupa 4 saptamani de concediu de paternitate (da, avem si asa ceva pe aici), am revenit astazi la serviciu. Pe parcursul acestor saptamani m-am mentinut, in general, departe de email/bloguri -inclusiv de cel propriu .
Efectul debransarii de lumea online s-a vazut in bilantul primei zile de serviciu: peste 3,000 emailuri si cam tot atatea posturi in feedurile pe care le urmaresc cu oarece regularitate. Dincolo de o anumita redundanta existenta in mesajele/posturile care ma asteptau in inbox, mi s-a parut impresionanta cantitatea de informatie pe care ne-am obisnuit sa o prelucram - de la informatie "de nisa" (ajungem sa stim din ce in ce mai multe despre un domeniu din ce in ce mai ingust, pana cand devenim practic experti in nimic) pana la informatie practic nerelevanta pentru existenta noastra cotidiana (fie ca e vorba despre Paris Hilton, Andrea Marin, sau un accident aviatic minor in Madagascar).
Detasarea, chiar si partiala, de (a)fluxul de informatie mondena mi-a permis sa petrec mai mult timp alaturi de familie - atat fizic, cat si, mai ales spiritual. A fost o luna in care am urmarit intens evolutia unei vieti, incepand literalmente de la nastere (mi-a fost permis accesul in blocul operator unde a avut loc cezariana), si pana la "mareata" varsta de 4 saptamani. Transformarile care au loc in primele saptamani de viata (mai exact, acele transformari care pot fi percepute de catre un afon in ale medicinei) mi se par fascinante. Voi scrie mai detaliat pe aceasta intr-un post viitor - pana atunci, iata o fotografie pe care am facut-o saptamana trecuta:
Robert Koller, la 3 saptamani
Efectul debransarii de lumea online s-a vazut in bilantul primei zile de serviciu: peste 3,000 emailuri si cam tot atatea posturi in feedurile pe care le urmaresc cu oarece regularitate. Dincolo de o anumita redundanta existenta in mesajele/posturile care ma asteptau in inbox, mi s-a parut impresionanta cantitatea de informatie pe care ne-am obisnuit sa o prelucram - de la informatie "de nisa" (ajungem sa stim din ce in ce mai multe despre un domeniu din ce in ce mai ingust, pana cand devenim practic experti in nimic) pana la informatie practic nerelevanta pentru existenta noastra cotidiana (fie ca e vorba despre Paris Hilton, Andrea Marin, sau un accident aviatic minor in Madagascar).
Detasarea, chiar si partiala, de (a)fluxul de informatie mondena mi-a permis sa petrec mai mult timp alaturi de familie - atat fizic, cat si, mai ales spiritual. A fost o luna in care am urmarit intens evolutia unei vieti, incepand literalmente de la nastere (mi-a fost permis accesul in blocul operator unde a avut loc cezariana), si pana la "mareata" varsta de 4 saptamani. Transformarile care au loc in primele saptamani de viata (mai exact, acele transformari care pot fi percepute de catre un afon in ale medicinei) mi se par fascinante. Voi scrie mai detaliat pe aceasta intr-un post viitor - pana atunci, iata o fotografie pe care am facut-o saptamana trecuta:
Robert Koller, la 3 saptamani
RSS 
Email
Il invidiez pe micutul Robert. Desi roman, s-a nascut in America, tara tuturor posibilitatilor.
Tatal lui conduce BMW, lucreaza la Microsoft, iar ca hobby fotografiaza fotomodele.
Eu am 16 ani. Taicamiu conduce dacie (cand m-am nascut eu n-o avea nici pe aia), e un amarat de profesor, iar ca unic hobby se uita la meciuri si bea bere.
Cand va creste mare, Robert se va mandri cu taicasu, vor fotografia fotomodele impreuna, si va avea probabil mai multe milioane in banca cu care sa porneasca in viata.
Eu ma voi uita la meciuri cu tata, si sa zic mersi daca ma tin ai mei in facultate.
Unde e dreptatea? Asta inseamna societatea de consum? Pentru asta au murit tinerii la revolutie?
Posted by
Un anonim |
April 25, 2007 12:44 AM
apropo de "stimm din ce in ce mai mult despre un domeniu".
http://hbswk.hbs.edu/item/5608.html
Posted by
Iulian |
April 25, 2007 1:16 AM
sa va traiasca Robilică! intrebarea mea si a unui grup largit de cititori este: cand aveti nevoie de cearsaf nou de unde luati, imediat de sub pruncuţ sau de jos, din vraful acela?
hi hi
Posted by
MoniK |
April 27, 2007 6:42 AM
Ce minune de copil si de poza! Sa va traiasca (baietelul) si sa mai faceti (poze :)).
Posted by
Raluca |
April 27, 2007 11:05 AM
UnAnonim-ule: Bucura-te cat poti de clipele petrecute cu ai tai - in fata televizorului, sau in alta parte. Apoi, cand ajungi la facultate, rupe cartea. Restul va veni de la sine.
@MoniK: multumim de urari. Nu sunt cearsafuri, ci prosoape. Iar de luat, luam din dulap, avem mai multe :-)
@Raluca: Multumim de aprecieri, multumim si pentru urari. Mai facem, mai facem :-)
Posted by
Eduard |
April 27, 2007 10:39 PM
bine ca m-ati lamurit. pe de alta parte, nu ii e frig lui bebe, dati-l jos de pe prosoape, in salopetica si in patut cu el!
evident ca mai vrem poze, chiar daca nu in stil anne geddes...
si scuze pentru diminutive, dar cand vad un copil mic nu ma pot controla;)
Posted by
Monika |
May 02, 2007 6:40 AM
Hei, sa va traiasca si sa va bucurati de el. Felicitari!
"Ati facut treaba buna!", daca mi-e permisa o gluma.
Adrian
PS fotografia este super
Posted by
Adrian |
May 13, 2007 3:53 AM
Mai vrem poze! Eduard, cred ca foarte curand vei deveni varianta masculina a Annei Geddes :) .
Posted by
Ruxx |
May 17, 2007 1:17 PM