Eduard.Ro

păi ar putea fi aşa:
cei care fac ceva incredibil, gen brâncuşi sunt de origine română.
cei care se duc în altă ţară să fure, să cerşească, etc. sunt români.

2 guiman> Ce spui tu e opinia strainilor. Opinia difera daca cel care o are e roman/strain... Pentru romani, ce spui tu suna mai mult a:
cei care fac ceva incredibil, gen brâncuşi, coanda, sunt romani.
cei care se duc în altă ţară să fure, să cerşească, etc. sunt tzigani :-)

>Q: Care este diferenta intre un "roman care traieste in Franta (Germania/SUA/...)" si un "francez/german/american de origine romana"?

(asa incepea un banc, nu?)

A: Pasaportul...

Tu ce esti, roman sau american?

Din partea mea Brancusi e mai mult francez ca roman. Eu nu-i inteleg pe astia care se simt bine prin asociere, se umfla pipota in ei ca a muncit enorm Nadia (sa zicem) si a cistigat aurul... ca si cum Nadiei i-ar face placere sa fie asociata cu vreun loser care maninca seminte in fata blocului numai in virtutea faptului ca au o limba in comun.

Oricum in ziua de azi astea mi se par rudimentarisme. Daca incepi sa calatoresti destul de tinar nu poti sa te consideri altceva decit cetatean al planetei. Singurele relatii pe care le am eu cu romanii sint: o limba comuna (limba pe care inca o stiu cel mai bine), si o experienta comuna, in special cu cei plecati. In rest desi am 7 ani peste hotare nu am cautat niciodata comunitati romanesti, biserici romanesti sau prieteni romani.

Nu inteleg de ce trebuie sa subliniati diferenta aceasta intre romanii care traiesc in strainatate si cei din Romania.
Eu inteleg ca nivelul de trai in strainatate e mai ridicat decat cel din Romania, dar am senzatia ca va umflati cam mult in pene.
Deja mi se pare discriminare.

Brancusi s-a nascut in Romania unde a facut o scoala, a terminat o unversitate si apoi a plecat la Paris. Era si normal sa plece, Parisul era centrul artei in acea perioada, era locul unde se putea realiza pe plan international. De retinut ca bursa pentru facultatea din Paris a obtinut-o tot de la statul roman.
Deci pot sa spun ca Brancusi e mai mult roman decat francez. Brancusi a fost roman si a trait o parte din viata in Franta.
Putem de ex face paralela cu Picasso - s-a nascut in spania, acolo a crescut dar, a trait si creat in Franta. Si totusi, peste tot Picasso e mentionat ca spaniol.

Si sa raspund la intrebarea ta:
Care este diferenta intre un "roman care traieste in Franta (Germania/SUA/...)" si un "francez/german/american de origine romana"
A: roman este cel ce se considera roman.

Mi se par tare ipocriti aicei "romani" sau oameni de origine romana care ajunsi de ex in Germania isi schimba chiar si numele in incercarea de a fi cat mai germani.
Nu pricep de ce e o rusine sa fii ceea ce esti: roman.

@Anonymous: "Tu ce esti, roman sau american?" Roman, dupa cum spune si titlul blogului :-)

Asocierea cu reprezentantii nostri mai de soi este extrem de puternica la romani. Noi (nu echipa nationala) ne-am calificat la mondiale, noi am luat aurul la olimpiada, etc.
Americanii, de exemplu, sunt putin altfel: cand vorbesc cu mandrie despre succesele lor, americanii spun "The US team won the first place". Sunt mandri ca e echipa lor, insa nu incearca sa pretinda ca de fapt ei au obtinut victoria.

In alta ordine de idei, sunt in dezacord cu partea a doua a comentariului tau. Ca romani, avem mult mai mult decat o limba comuna: avem o cultura, o experienta, preferinte, obiceiuri comune - si lista ar putea continua. Te incurajez sa te interesezi de comunitatea romaneasca din zona in care locuiesti - desi cel mai probabil nu vei avea prea multe in comun cu cel mai multi dintre ei, e posibil sa-ti faci cateva cunostinte de care mai apoi sa te bucuri.

@Cristina: "roman este cel ce se considera roman" Corect - mi se pare un criteriu rezonabil. N-am auzit de cazuri in care romanii ajunsi afara sa-si schimbe numele (in SUA este insa un obicei extrem de raspandit la chinezi - mai toti isi schimba prenumele dupa ce obtin rezidenta) Revenind la cazul Brancusi - de la ce varsta incolo poti considera ca apartii tarii de adoptie? De exemplu, daca te-ai nascut in Romania, insa ai emigrat la 2 ani in Franta, mai esti roman? Dar daca ai plecat la 10 ani? La 20? La 30? La 40?

Eduard, eu o iau foarte simmplu. Un "roman care traieste in Franta/Germania/SUA" este un expat, o persoana cu nationalitate romana, deci care inca nu a dobandita nationalitatea tarii de adoptie. En contrepartie, un "francez/german/american de origine romana" este (vorbind de persoane la prima generatie, ca si Brancusi) un expat care a dobandit nationalitatea tarii de adoptie. Dincolo de asta, povestea legata de cat de roman este sau nu este Brancusi - sau orice alt expat la vremea lui - tine doar de el, de felul in care isi asuma sau nu originile si masura in care si le manifesta. Din exterior e tot timpul greu si biased sa faci vreo presupunere intr-un sens sau altul. Iar in cazul lui Brancusi problema mi se pare simpla, daca statul roman vrea sa-si aproprieze mostenirea culturala a lui Brancusi (evident ca si roman) atunci trebuie sa o faca activ, cumparand opere si altele, cel putin manifestandu-se activ, altfel ramanem cu discursul de doi lei de la Teleenciclopedia:)

@Dan: Absolut de acort cu partea a doua a comentariului tau: pe langa realitatea obiectiva (este sau nu Brancusi roman), Romania poate modifica perceptia, "revendicandu-l" pe Brancusi in mod activ.

Revenind la prima parte, modul tau de a privi lucrurile mi se pare rezonabil (presupunand ca te referi la cetatenie, nu la nationalitate), mai ales pentru Europa. Ce se intampla, insa cu cei plecati - de exemplu - in Canada? Dupa 3 ani, multi dintre romanii care au ales aceasta cale obtin cetatenia canadiana (avand-o, in acelasi timp, si pe cea romana). Devin respectivii, brusc, canadieni? Problema se complica si mai mult daca discutam despre nationalitate. Sa luam de exemplu un maghiar din Transilvania (roman de nationalitate maghiara). Ce va deveni el dupa - sa zicem - 10 ani de stat in Canada? Canadian de nationalitate maghiara? Romana?

@Eduard: N-am auzit de cazuri in care romanii ajunsi afara sa-si schimbe numele.
In Germania am intalnit 2 cazuri: un doctor cu numele de familie Broasca, l-a schimbat in Schloss (broasca de cheie de in germana) si un altul care a schimbat numele de botez romanesc cu unul german.

Nu inteleg de ce majoritatea romanilor care pleaca in strainatate si incep sa o duca bine uita de cei ramasi in tara, adica daca incerci sa iei legatura cu ei umbla cu nasul pe sus de vezi doamne cine au ajuns ei. Si normal ca daca ajungi intr-o tara straina ca roman trebuie sa te adaptezi locului in care traiesti, culturi..etc , sa iti faci prieteni acolo unde traiesti ca doar nu o traiesti singur. Dar inainte de toate chiar daca ai avut aceasta oportunitate sa pleci trebuie sa fii OM, nu trebuie sa ii marginalizezi pe cei ramasi in tara, mai ales daca acestia incearca sa ia legatura cu tine.

@Eduard

Da, vorbeam de cetatenie, nu de nationalitate, scuze:) Cred ca un maghiar din Transilvania care dobandeste cetatenia canadiana se va numi un canadian de nationalitate maghiara, dar acolo stim exact ce inseamna canadian, e cetatenia. La fel si in romania, din punctul asta de vedere e cetatean roman de nationalitate maghiara (problema cu tarisoara noastra este incoerenta totala care face ca pe de o parte sunt recunoscute minoritatile nationale, pe de alta parte exista o limba oficiala si obligatorie care e limba romana si statul finanteaza cultele religioase cand 80%+ sunt ortodocsi).

In tari ca si Canada, multiculturale sa le spunem, e relativ simplu. Acolo e mai complicat unde cetatenie = nationalitate, ca in Franta. Cred ca mai degraba in astfel de tari care nu recunosc minoritatile nationale are rost discutia "e francez sau e roman", dar cum sa spun, e problema identitara a persoanei respective si de ea tine sa se manifeste mai degraba intr-o directie decat in alta.

eu sunt de acord:

tiganii francezi si italieni nascuti in romania sa ramana in patria in care se chefuiesc acum ;)

In alta ordine de idei, sunt in dezacord cu partea a doua a comentariului tau. Ca romani, avem mult mai mult decat o limba comuna: avem o cultura, o experienta, preferinte, obiceiuri comune - si lista ar putea continua. Te incurajez sa te interesezi de comunitatea romaneasca din zona in care locuiesti - desi cel mai probabil nu vei avea prea multe in comun cu cel mai multi dintre ei, e posibil sa-ti faci cateva cunostinte de care mai apoi sa te bucuri.

***

Mie mi-e foarte nebuloasa treaba asta cu romanismul, iar exmplul tau cu maghiarul roman canadian e elocvent. Ce insmena excat ca sint roman? Locul de nastere, cultura, educatia? Pai alea n-am cum sa le neg orice as face, siunte realitati obiective. Trebuie sa am sentimente aparte faa de ce e romanesc? Pai am sentimente aparte si fata de copilaria mea, sau fata de satul bunicilor, e un proces mecanic si natural. Trebuie sa lupt activ pentru bunastrarea Romaniei, trebuie sa angajez pe unul numai ca-i roman, trebuie sa ma mindresc cind cistiga Romania la fotbal? Trebuie sa ma imprietenesc cu oameni numai ca sint romani? ie-te astea nu le fac.

In Romania sint 22 de milioane de romani si niciodata nu am fost prieten cu mai mult de o mina din ei. De ce as fi aici? Din partea mea apropierea intre oameni tine de cu totul alte resorturi decit copilaria in acelasi sat/cartier/tara sau asa zisa "cultura comuna", pentru care cultura de fapt nu am mare apreciere.

adica pentru ca m-am nascut in romania, inseamna ca sunt roman? ce se intimpla daca mama e nemtoaica si tata e ungur, iar eu m-am nascut in bucuresti? ce inseamna sa fii roman? ce inseamna sa fii canadian?

sau, sa o punem altfel: ce iti aduce labelul de roman tie insati? iti da o savoare aparte? inseamna ca ai anumite caracteristici? ca ai ochii negri? sau pielea albastra? ca esti ortodox? sau ca ai citit ion creanga in copilarie?

eu nu am nimic in comun cu 90% din persoanele care s-au nascut in Romania. nu am nimic in comun acum, ca sunt in Canada, si nu am avut nimic in comun cu ei nici atunci cind traiam in Romania. numesc prieteni cei cu care impart valori si stiluri de viata similare.

personal, mi se face parul maciuca de cite ori cineva incearca sa-mi lipeasca o eticheta de genul asta de spate. nu sunt nici roman, nici canadian, nici englez, nici francez. prefer sa ma identific cu numele pe care il am, si atit. ceea ce nu inseamna ca, din pacate, nu sunt constrins de un pasaport...

Stai ca am mai vazut 2-3 chestii: nu am asa multe preferinte comune cu restul romanilor, sau nu imi vine in cap nimic special. Nici macar mincarea. Nici vinul romanesc nu-mi place. Nici berea. Nici muzica. Nici burta nu vreau sa fac. Preferintele mele nu tin de natie.
Cultura comuna... hmm. Ce intelegi pin cultura? Aia mare sau aia mica? Aia marte nu are treaba cu Romania. Aia mica .. sint chiar satul de ea, si e aproximativ identica in toata europa de est.
Comunitatea romaneasca in Bay Area e grupata in jurul a doua biserici. Asta spune multe. Nu cred ca o sa a plictisec vreodata in asa hal incit sa-mi distrug o duminca ducindu-ma la o biserica, oricit de interesanti ar fi oamenii de acolo (ceea ce deja ma indoiesc).

Eu inteleg ca majoritatea dintre voi plecati in State v-ati adaptat la mediul de trai de acolo. E normal. E normal si faptul de a avea prieteni acolo si de a nu mai avea nici o treaba cu Romania. Dar repet sunt persoane, foarte cu nasul pe sus care uita sa comunice cu cei din Romania, chiar daca au avut relatii destul de bune de prietenie cand locuiau si ei in Romania asta. E urat ! Foarte urat! Poate ca cel care a ramas in Romania are si el nevoie de sprijin si vrea sa vina si el in State, vrea sa vada si el cum sta treaba pe acolo. Macar ca e ajutat sa isi faca o idee despre viata din America si tot e bine. Asta e. Poate depinde si de om....... Sau poate cand ajungi bine ceilalti din trecut nu mai conteaza....

For the record, about me si ovidiu sint persoane foarte diferite care gindesc foarte asemanator :).
Anonimu de mai sus: pai uite cum vad eu treaba. Una la mina e ca probabil nu ati fost prieteni niciodata. Doi la mina ca prieteni din astia de interes care te cauta in disperare ca "vor sa vada cum e in state" no thanks nu vreau nici eu.
Adica poate ar fi de vazut daca problema e la tine sau la el, sau ati avut o prietenie falsa, sau pur si simplu asa sinteti voi.

Da intradevar depinde foarte mult de cum privesti lucrurile.
Eu de exemplu nu vad faptul de a tine legatura cu o cunostiinta plecata in State un interes mai ales daca cele doua persoane lucreaza in domenii total diferite. Ce interes? Pe ce?
Sunt oameni care chiar se viziteaza si tin legatura chiar daca locuiesc in tari diferite. Deci conteaza cum privesti lucrurile si cum vrei sa iti traiesti viata.

@Dan Anghel: Cred ca un maghiar din Transilvania care dobandeste cetatenia canadiana se va numi un canadian de nationalitate maghiara Nu e atat de simplu. In Romania, eram considerat de nationalitate germana (cel putin asa scria prin actele in care era trecuta nationalitatea). Cu toate acestea, limba mea materna este romana. Sa inteleg ca ar trebui sa-mi schimb titlul blogului in "Un american de origine germana la Microsoft?" Sunt "de partea ta" in ceea ce priveste ultima afirmatie - de la un punct, e vorba de alegerea persoanei respective. (altfel spus, esti roman daca simti ca esti roman). Revenind la intrebarea initiala, oare Brancusi se considera roman?

@Eduard. Cred ca - si s-ar putea foarte bine sa gresesc - cazul tau este destul de diferit fata de al unui maghiar din Transilvania, mai ales fata de unul din Secuime. Identitatea nationala maghiara imi pare mult mai putin diluata decat cea germana in Transilvania. Ceea ce vroiam sa subliniez este faptul ca diferentiind intre cetatenie si nationalitate, schimband cetatenia nu iti schimbi si nationalitatea in tari care fac aceeasi distinctie.

Dar in fine depinde doar de tine cum te identifici national, e o chestie pe care doar tu o poti decide. Iata un argument in plus de a nu aborda discutia din exterior "cat de roman/francez a fost Brancusi sau X-ulescu".

Cat de mult se considera roman Brancusi? Aici nu stiu pentru ca nu-i cunosc deloc istoria, sunt cam ignorant:) Dar ceea ce e clar este ca in momentul in care iti asumi si afirmi o identitate nationala atunci te manifesti in consecinta, se vede din actiunile tale. Ramane de vazut ce-a scris, ce-a declarat, cum s-a manifestat Brancusi dupa plecarea din Romania, astea nu prea le stiu:)

Revenind la prima parte, modul tau de a privi lucrurile mi se pare rezonabil (presupunand ca te referi la cetatenie, nu la nationalitate), mai ales pentru Europa. Ce se intampla, insa cu cei plecati - de exemplu - in Canada? Dupa 3 ani, multi dintre romanii care au ales aceasta cale obtin cetatenia canadiana (avand-o, in acelasi timp, si pe cea romana). Devin respectivii, brusc, canadieni? Problema se complica si mai mult daca discutam despre nationalitate. Sa luam de exemplu un maghiar din Transilvania (roman de nationalitate maghiara). Ce va deveni el dupa - sa zicem - 10 ani de stat in Canada? Canadian de nationalitate maghiara? Romana?

Posted by Eduard | September 11, 2007 2:06 PM



passport-ul meu spune
nationality: canadian
place of birth: romania