[Personal] Antrenamente pentru maraton
Unul din motivele pentru care in ultimele luni am postat mai putin este ca o mare parte din timpul liber mi-l petrec antrenandu-ma pentru maraton (nu, nu maraton de poezie, ci maraton-maraton: 42.2 km de alergat contra cronometru)
In primavara, cand am inceput sa alerg, singurul meu scop era sa-mi "ridic" putin metabolismul (orele petrecute la sala tragand de fiare sunt bune pentru muschi, insa nu ajuta prea mult la cardio). Dupa prima luna ajunsesem sa alerg cam 8-10km, si pe nesimtite am ajuns ca in august sa alerg peste 15km intr-o singura repriza. Acela a fost momentul in care mi-am fixat ca scop sa fac un semi-maraton (21km) in noiembrie, cand are loc celebrul Seattle Marathon.
Dupa cateva saptamani de antrenamente am ajuns sa fac 21 de km intr-o repriza, incat scopul de a concura la semi-maraton a căzut în desuetudine. Depasirea limitei de 21 de km mi-a deschis pofta de competitie; prin urmare, dupa o discutie cu medicul de familie, am decis sa incep antrenamentele pentru maratonul intreg)
Antrenamentele constau in 2 zile pe saptamana de alergat usor (~ 5km/sesiune), 2 zile de "cross-training" (forta, echilibru, sprinturi) si un "long run" sambata, care creste de la saptamana la saptama: 20km acum 2 saptamani, 25 de km sambata trecuta, iar astazi am depasit bariera psihologica de 30km.
Daca alergarile de pana pe la 20 km au mai fost cum au fost, de la 25 km in sus incep usor sa se simta limitele organismului - cele mai multe probleme fiind legate de "repetitive stress". Considerand lungimea medie a pasului de 1/2 metri, 25km inseamna 50 de mii de pasi - un factor multiplicativ la care cea mai mica neplacere fizica devine un obstacol de netrecut: o cuta in soseta provoaca ditamai batatura, iar un tricou mai aspru va face sfarcurile sa sangereze (da, am descoperit ca si barbatii au sfarcuri).
Pe langa distanta in sine, Seattle Marathon este dificil din doua motive: dealurile (avem aici din belsug) si vremea tipica de Seattle: ploaie urmata de ploaie, intrerupta din cand in cand de ploaie (ah, si sa nu uitam frigul - doar ne apropiem de iarna): din cei 30 km alergati astazi, aproape 10 i-am alergat pe ploaie la o temperatura de circa 7 grade Celsius.
Pentru amatorii de dulciuri (precum subsemnatul) antrenamentele pentru maraton au si o parte buna: singurele alimente consumate in timpul antrenamentelor sunt dulciurile: bauturi, geluri, sau batoane de ciocolata.
Cam atat deocamdata - voi mai reveni cu amanunte, pe masura ce inaintez in antrenamente (Seattle Marathon are loc pe 25 noiembrie)
In primavara, cand am inceput sa alerg, singurul meu scop era sa-mi "ridic" putin metabolismul (orele petrecute la sala tragand de fiare sunt bune pentru muschi, insa nu ajuta prea mult la cardio). Dupa prima luna ajunsesem sa alerg cam 8-10km, si pe nesimtite am ajuns ca in august sa alerg peste 15km intr-o singura repriza. Acela a fost momentul in care mi-am fixat ca scop sa fac un semi-maraton (21km) in noiembrie, cand are loc celebrul Seattle Marathon.
Dupa cateva saptamani de antrenamente am ajuns sa fac 21 de km intr-o repriza, incat scopul de a concura la semi-maraton a căzut în desuetudine. Depasirea limitei de 21 de km mi-a deschis pofta de competitie; prin urmare, dupa o discutie cu medicul de familie, am decis sa incep antrenamentele pentru maratonul intreg)
Antrenamentele constau in 2 zile pe saptamana de alergat usor (~ 5km/sesiune), 2 zile de "cross-training" (forta, echilibru, sprinturi) si un "long run" sambata, care creste de la saptamana la saptama: 20km acum 2 saptamani, 25 de km sambata trecuta, iar astazi am depasit bariera psihologica de 30km.
Daca alergarile de pana pe la 20 km au mai fost cum au fost, de la 25 km in sus incep usor sa se simta limitele organismului - cele mai multe probleme fiind legate de "repetitive stress". Considerand lungimea medie a pasului de 1/2 metri, 25km inseamna 50 de mii de pasi - un factor multiplicativ la care cea mai mica neplacere fizica devine un obstacol de netrecut: o cuta in soseta provoaca ditamai batatura, iar un tricou mai aspru va face sfarcurile sa sangereze (da, am descoperit ca si barbatii au sfarcuri).
Pe langa distanta in sine, Seattle Marathon este dificil din doua motive: dealurile (avem aici din belsug) si vremea tipica de Seattle: ploaie urmata de ploaie, intrerupta din cand in cand de ploaie (ah, si sa nu uitam frigul - doar ne apropiem de iarna): din cei 30 km alergati astazi, aproape 10 i-am alergat pe ploaie la o temperatura de circa 7 grade Celsius.
Pentru amatorii de dulciuri (precum subsemnatul) antrenamentele pentru maraton au si o parte buna: singurele alimente consumate in timpul antrenamentelor sunt dulciurile: bauturi, geluri, sau batoane de ciocolata.
Cam atat deocamdata - voi mai reveni cu amanunte, pe masura ce inaintez in antrenamente (Seattle Marathon are loc pe 25 noiembrie)
RSS 
Email
misto, o iei treptat. putin cite putin cresti distanta; cind dai o fuga (+ brass, crowl si pluta pe spate) pina la bucuresti da-mi si mie de stire, dau un suc :)
acum fara gluma, succes
Posted by
Apollinaire |
October 20, 2007 11:59 PM
antrenamentele de karate nu ofera suficient exercitiu cardio?
cum iti resimti genunchii in urma alergarilor?
Posted by
mihai.onofreiciuc |
October 21, 2007 1:58 AM
Bravo. Eu iti tin pumnii sa termini cat mai sus. Zi-mi si mie in cate ore:minute ai facut antrenamentele - sunt curios.
Posted by
Catalin I |
October 21, 2007 4:39 AM
Bafta multa Eduard.
Si asa cum spunea si Catalin, de curiozitate sper sa ne dai cat mai multe detalii :)
Posted by
Corwin |
October 21, 2007 4:41 AM
Bafta multa. Ai o vointa de admirat.
Posted by
Marius |
October 21, 2007 11:46 AM
@Apollinaire: multumesc pentru urari - si prentru invitatia la suc :-)
@Mihai: antrenamentele de karate sunt in general limitate la 1- maxim 2 ore. Iar dozarea efortului pentru 1 ora de antrenament se face cu totul altfel decat pentru 4-5 ore.
Genunchii sunt ok - multumita in special unei fizioterapiste de exceptie (ea insasi maratonista) care mi-a fixat si imi tine sub control problemele de IT (iliotibial) band si rotula.
@Catalin: pentru "long runs" (8 miles) incerc sa mentin o medie de 10km/ora. Tentatia sa alerg mai repede de atat este mare, parte a antrenamentului este pastrearea unui ritm care poate fi sustinut pe parcursului intregului maraton.
Pentru short runs (3-4 mile) merg in jur de 12-14 km/ora
@Corwin, Marius: multumesc de urari
Posted by
Eduard |
October 21, 2007 9:27 PM
Okey, tocmai m-ai facut sa ma simt prost. Abia daca-mi misc picioarele pana la lucru si inapoi. Asta daca nu m-am trezit prea tarziu si trebuie sa sar intr-un garbejit cu capota galbena.
ah, am uitat: felicitari si succes!
Posted by
trendarica |
October 22, 2007 5:47 AM
multa bafta si sanatate iti doresc! :)
Posted by
Sandy |
October 22, 2007 6:20 AM
Uite asta e o diferenta majora intre romani si mult hulitii americani grasani. Cind eram in Romania aveam citiva prieteni care alergau, dar un jogging serios era considerat pe la 3-4km asa :). Deja astia erau ciudati. Ma rog, asta era inainte de 2000 ca s-a mai schimbat in Ro la conceptii in ultima vreme. La americani insa sint o groaza de oameni care alearga cite 10km si participa daca nu la full marathon cel putin la semi. Se vede din miile de participanti de la fiecare maraton, si cred ca e unul anual in fiecare oras important (cel putin in NY, San Francisco, Seattle sigur e cite unul). Nu mai spun ca pe coasta de vest e de doua ori mai greu din cauza dealurilor. ma intreb citi participanti s-ar stringe in Bucuresti sau Iasi sau Galati. Daca adunam si miile de biciclisti pe care ii vad in weekenduri "catarind" dealuri imposibile, canotorii, cataratorii, inotatorii, surferii, wind surferii, kite surferii samd ajungem la un procent destul de mare de populatie care practica sporturi oarecum de performanta (ca sa alergi >20km nu-o o chestie la indemina unui banal amator).
Oricum bafta multa, eu ma duc sa trag o tigara :).
Posted by
Ovidiu |
October 22, 2007 4:23 PM
@Trendarica: nu trebuie sa te simti prost - faptul ca realizezi ca ar trebui sa faci mai multa miscare te pune deja cu mult in fata celor care sunt ok cu propriul sedentarism; btw, daca vrei cateva idei despre cum sa incepi sa alergi, da-mi un email...
@Sandy, Ovidiu: multumesc pentru urari.
Posted by
Eduard |
October 28, 2007 8:53 PM
un factor multiplicativ la care cea mai mica neplacere fizica devine un obstacol de netrecut: o cuta in soseta provoaca ditamai batatura, iar un tricou mai aspru va face sfarcurile sa sangereze
Interesanta chestia asta. Exacerbarea simturilor si sensibilitatii noastre e legata de trecerea unor bariere fizice la care supunem organismul.
Eu credeam ca la atata efort, pentru ca un maraton fie el si semi(ala al tau de 20-30km) presupune efort supraomenesc, devii insensibil la tot ce e in jur si nu-ti mai simti nici o parte a corpului. Poate doar creierul.
Posted by
limpede |
January 10, 2008 2:28 AM