Eduard: Un Român la Microsoft

Dupa cum promisesem, revin cu detalii despre antrenamentele pentru Seattle Marathon.
Sambata trecuta am trecut de o noua etapa in antrenamentul pentru maraton: cursa de 21.5 mile (35km).

Dincolo de distanta in sine, cursele de peste 18 mile sunt extrem de importante intrucat incepand de la 18 mile apare un fenoment ciudat, pe care alergatorii de cursa lunga il numesc "a te lovi de zid" (hitting the wall).

Iata o descriere a fenomenului:

"Your pace slows, sometimes considerably. Some runners say that it feels as though their legs had been filled with lead quail shot, like the stomach of Mark Twain’s unfortunate jumping frog of Calaveras County. Others can’t feel their feet at all. Thought processes become a little fuzzy. (“Mile 22, again? I thought I just passed mile 22!”) Muscle coordination goes out the window, and self-doubt casts a deep shadow over the soul. "

Pe scurt, in jurul milei 18-20 rezervele de glicogen din muschi se epuizeaza. In cateva secunde, senzatia de "foarte obosit" se transforma in "nu mai pot face mai mult de cativa metri fara sa ma prabusesc" Senzatia de epuizare fizica (combinata uneori cu febra musculara instantanee) este accentuata de epuizarea psihica - probabil din instinct de conservare, creierul iti trimite un flux de mesaje indemnandu-te sa o lasi balta.

Conform statisticilor, peste 50% din alergatorii de maraton ating acest prag cel putin o data. Desi nu exista nici o metoda sigura de a-l evita, exista cateva tehnici de a micsora probabilitatea de a te lovi de zid - probabil cel mai important este sa parcurgi prima jumatate a cursei sensibil sub viteza maxima cu care ai putea alerga distanta respectiva.

Am reusit pana acum sa nu ma lovesc de zid, insa am citit destul despre mult despre fenomen si am discutat cu alergatori care au trecut prin asta. Pe de o parte as vrea sa trec prin aceasta experienta o data, sa vad cum este. Pe de alta parte, completarea maratonului mi se pare deocamdata un tel mai important, asa ca sper sa ocolesc zidul cu succes - cel putin pana trec linia de sosire a maratonului din Seattle.

Revenind la cursa de sambata trecuta, la cererea celor care atiu au intrebat despre statistici iata si detaliile (culese de monitorul Suunto T6, folosind 2 senzori: pentru activitate cardiaca si pentru viteza)

• Energie consumata: 2163 kcal
• Distanta: 21.83 mile (35.1 km)
• Durata 3:46
• Viteza medie: 5.82 mph (9.36 km/h)
• Puls: 162 bpm (vezi graficul)

Pulsul (bpm)

Labels: maraton, Personal, Seattle, sport

Posted by Eduard on Tuesday, November 06, 2007 at 11/06/2007 09:50:00 PM | Permalink