« Home | Doua stiri » | Cum e sa lucrezi la Microsoft » | Clasament-ghicitoare » | Arta seductiei - varianta geek » | Avantajul Open Source » | Yahoo/Microsoft: parerea mea » | Cum sa furi din buzunare » | But wait, there is more! » | And the winner is... » | Huckabee for President »

Polariod R.I.P

Polariod a anuntat astazi ca isi va inchide liniile de productie pentru "hartie foto instantanee" in 2009.

N-am mai folosit Polaroid de multa vreme, insa cand am auzit vestea mi-am amintit cu nostalgie de prima poza Polaroid pe care mi-a facut-o un unchi din RFG pe cand aveam vreo 4 ani. Tatal meu facea pe vremea aceea multe fotografii, drept care fusesem expus de mic atat tehnologiei, cat si procesului fotografic (astepti pana umpli filmul - poate peste o saptamana, poate peste cateva luni), apoi developezi, scoti poze. Alb negru, fireste.
Am fost vrajit de-a dreptul sa vad fotografia color iesind din aparatul foto la doar secunde dupa declansare.

Si asa, la doar 4 ani, am inceput sa vad unele diferente intre Romania comunista si Germania capitalista.

De cateva zile tot citesc pe bloguri despre Polaroid care devine istorie. Dupa ce vorbesc despre stirea in sine, oamenii tind sa-si povesteasca amintirile legate de Polaroid, momente frumoase din copilarie si asa mai departe. Poate era mai bine pentru Polaroid sa desfsoare o campanie publicitara pornind de la insightul asta... Pana la urma toata lumea are cel putin o amintire placuta legata de produsul asta...

Eu am amintiri legate de Zenit: 5 minute de reglaje, de citit pe exponometru si de invartit de lentila, he he. Dar se pare ca am ceva in comun cu Eduard: si eu aveam un unchi in RFG, a murit director pe la un departament oarecare la Volkswagen si tot la el am vazut primul Polaroid. Weird commie world...

vai, ce veste trista:( in arhiva familiei pastrandu-se un foto polaroid facut mie, mamei si fratelui meu de un cuplu de romani stabiliti in Israel, intorsi acasa in concediu. o rugasera pe mama, o trecatoare, sa le faca o poza si s-au recompensat astfel.
se pastreaza, totodata, dovada ca la doi ani si ceva nu ieseam la plimbare fara sa duc cu mine si o papusa imensa.

Post a Comment

Links to this post

Create a Link

Aboneaza-te

RSS Feed RSS         Aboneaza-te prin e-mail Email
 

Links

Archives

BackLinks


 

Feeds

Atom Add To Bloglines