Vara nu-i ca iarna
Dupa ce acum cativa ani un ganditor roman descoperea ca iarna nu-i ca vara, iata ca am avut astazi ocazia sa ma conving ca si reciproca e adevarata.
In martie, cand afara erau circa 6-9 grade, am alergat un semi-maraton in 1:53.
Astazi mi-au trebuit 2:05 sa parcurg aceeasi distanta - insa la o cu totul alta temperatura: daca la plecare termometrul arata putin peste 20 grade, la sosire atingea 30.
In momentul in care am inceput sa fac postmortemul cursei de astazi, urmatoarele lectii au ajuns in fruntea listei:
In martie, cand afara erau circa 6-9 grade, am alergat un semi-maraton in 1:53.
Astazi mi-au trebuit 2:05 sa parcurg aceeasi distanta - insa la o cu totul alta temperatura: daca la plecare termometrul arata putin peste 20 grade, la sosire atingea 30.
In momentul in care am inceput sa fac postmortemul cursei de astazi, urmatoarele lectii au ajuns in fruntea listei:
- Temperatura e deal-breaker. Pana weekendul aceasta, in Seattle a fost racoare, ba chiar frig pentru perioada aceasta a anului. Drept care eu toate antrenamentele le-am facut in jur de 15 grade celsius. Astazi, cand termometru trecea de 25, deodata milele mi se pareau mult mai lungi, si parca nu-mi mai gaseam ritmul.
- La competitiile noi, e bine sa ai un "plan B" in cazul ca organizatorea lasa de dorit. Anul acesta a fost pentru prima data cand Seafair marathon a trecut peste Lake Washington, si organizarea a lasat mult de dorit: Cand am ajuns la linia de start nu mai era apa, waterstation-ul care trebuia sa fie la mila 2 a fost de fapt la mila 2.7, la mila 11 aveau apa insa nu aveau pahare si nici electroliti, etc. Evident, toate aceste neajunsuri m-ar fi lasat rece daca mi-as fi luat cu mine un hydration belt - insa cum la celelalte maratoane n-am avut nevoie, astazi am plecat fara.
- O competitie nu e momentul ideal pentru incercat adidasi noi. Ok, asta e la mintea cocosului, insa am facut-o. Miercuri pe la pranz am descoperit ca adidasii mei de alergat depasisera binisor limita de 500km la care se recomanda sa-i schimbi, drept care joi si vineri mi-am cautat pantofi de alergat. N-am gasit favoritii mei (adistar control 5), si dupa cateva teste am sfarsit prin cumpara o pereche de Saucony ProGrid Paramount. Per total sunt bucuros de schimbare, intrucat sunt niste pantofi excelenti - mi se par chiar mai buni decat adistar control cu care eram obisnuit. Insa cum astazi a fost prima zi cand i-am incaltat la alergat, evident ca m-am ales cu ceva bataturi.
- Planifica sa fii la start cu cel putin o ora inainte. Pana acum eu ajungeam la linia de start cam cu 30 de minute inainte de plecare, si totul a fost ok. Astazi organizatorii trebuiau sa ne duca cu autobuzele din Bellevue pana in Seattle la linia de start, prin urmare am ajuns la statia din Bellevue la 6:15 (startul era la 7:00). Desi in mod teoretic timpul era mai mult decat suficient, organizatorii au reusit sa lase pe dinafara peste 400 de concurenti, printre care si subsemnatul.
Dupa ce am asteptat la o coada imensa, la 6:45 ne-au comunicat ca startul s-a amanat pentru 7:15, iar la 7:00 ne-au anuntat ca nu va mai veni nici un autobuz -drept care cateva sute de concurenti au ramas la circa 10 mile de linia de start. A urmat un sprint colectiv spre masini, zbarnait pe autostrada, gasit loc de parcare, apoi sprint de la locul de parcare pana la linia de start. La care am ajuns pe la 7:30, binisor dupa ce plutonul plecase. Am inceput sa-i ajung din urma pe la mila 3, insa experienta nu a fost una placuta. - Cina copioasa inainte=fail. Aseara am mancat ce trebuia (macaroane cu branza, cereale cu lapte), insa binisor peste cat trebuia. Drept care astazi dimineata ma simteam nu doar fericit si energizat, ci si satul, plin si greu.
Uitandu-ma la lista de mai sus, aproape ca ma mir ca am terminat cursa - asa ca acel 2:05 nici nu mi se mai pare atat de rau. Adevarul e ca daca eram mai putin norocos, cam fiecare din greselile de mai sus se puteau solda cu o iesire prematura din competitie. Din fericire insa m-am ales doar cu notite pentru viitor :-)
Labels: sport
RSS 
Email
