Eduard: Un Român la Microsoft

"baiatul de la blog" = baiatul de la bloc, da?

Eduard, articolul e super. Sper sa fie citit de cati mai multi tineri si sa le creasca macar cu 10% motivatia pentru a invata.

Cateva aspecte care merita spuse:
- 1. ce zici despre motivatia profesorilor? nu mai stiu care sunt salariile dar destul de mici... alte beneficii pentru ei eu nu stiu (poate cum zice lumea ca au mult concediu... dar ce sa faci in concediul asta mult? sa te uiti la pereti?)
- 2. sunt multe familii unde parintii nu mai au timp/chef sa spuna indemnul de l-ai primit tu.

Eduard, nu sint de acord 100%.
In primul rind elevul NU e o fiinta cu adevarat rationala. Raspunde la impulsuri imediate, nu la chestii de termen lung. Si acum dar si pe vremea lui ceasescu copiii preferau sa stea pe coclauri in loc sa invete.
In al doilea rind motivatia pe termen lung exista in continuare. Ea disparuse prin anii 90 dar a reaparut. Toti fostii mei colegi mei cu studii superioare din Romania fac bani mult peste medie. Iar "afacerile" cu buticuri si alte dracii nu mai merg ca pe vremuri.
Problema cred eu ca e la role models. E plina presa, televiziunea, cartierul de oameni care "s-au descurcat" fara studii. Mai rau, parintii insisi sint fascinati de acesti oameni. In loc sa-l vada pe programatorul care face 2000E pe luna net, ei il vad pe becali care face milioane. Ca deh e mai batator la ochi. Profesorii sint scirbiti, n-au har, n-au motivatie.
In toata mocirla asta exista in continuare oaze. Acolo unde au ramas profesori cu motivatie. Acolo isi dau copiii parintii care nu-l apreciaza pe becali. Liceul meu produce anual citiva zeci de bursieri in universitati de prestigiu americane, olimpici internetionali si balcanici etc. E mai bun decit probabil cam orice liceu public in US. Si in fiecare oras maricel exista cel putin un liceu din asta. Deci se poate, sint inca variante.

@alin: da, baiatul de la bloC - corectat, merci.
Despre motivatia profesorilor (sau lipsa ei) ar fi multe de spus; pe scurt, nu cred ca avantaje materiale ar rezolva cine stie ce. O posibila motivatie ar fi un elev silitor, care sa devina olimpic international la materia profesorului respectiv :-)
Problema cu indemnul nu este ca nu-l spun parintii, ci ca este usor de contestat veridicitatea sa.

@Ovidiu: well... at least we agree to disagree :-) Elevii (de pe la gimnaziu in sus) pot reactiona si la o motivatie pe termen lung - doar ca trebuie sa fie tentanta si bine argumentata :-)
Cat despre profesori, este clar: un profesor bun, pasionat de ceea ce face, ajuta. Insa nu m-as grabi incat sa pun esecul momentan al invatamantului romanesc pe seama profesorilor. Cauzele sunt putin mai adanci de atat...

Eduard, articolul mi s-a parut foarte bine argumentat si cred ca pune in evidenta cateva lucruri foarte importante. Cred ca o mare problema a elevilor din ziua de azi e cantitatea de distractii zilnice. Exemple elocvente sunt cateva site-uri de "social bookmarking" de genul hi5 pe care este incredibil cati copii au pagini. Vestul are o experienta mult mai mare in ceea ce priveste restrictionarea accesului minorilor la anumite site-uri. La noi nici vorba de asa ceva. Ar fi foarte interesant de stiut cati parinti folosesc software-uri de monitorizare a accesului acasa in Romania.

Cum au zis Alin si Ovidiu, motivatia profesorilor are mare legatura cu atitudinea elevilor. Sunt foarte de acord cu faptul ca atata timp cat copiii vad la televizor tot felul de personaje cu bani facuti din afaceri dubioase, vor pune mai putin pret pe educatie si mai mult pe smecherasii de cartier.

Sper sa nu starnesc indignarea nimanui facand trimitere la un reportaj facut de colegii mei. daca majoritatea elevilor ar avea setea de cunoastere a eroilor, poate nu reiese din material asa cum mi-am dat eu seama dupa ce i-am cunoscut, atunci altfel ar sta, poate, lucrurile. Baietii astia nu au lumina in casa si totusi isi fac temele.Parintii lor sunt oamenii cei mai simpli poate, dar uite, ca acolo departe, indemnul a ramas: sa inveti, sa ajungi cineva. Sau poate acolo departe copiii nu sunt expusi tentatiilor? Poate nici generatia noastra nu a fost la inaltimea celei a bunicilor nostri, nu?

@Monica: thanks for sharing - eroii reportajului mi se par de-a dreptul fantastici. N-am idee cata sete de cunoastere au, insa un lucru pare sa fie clar: vor sa mearga la scoala :-)

Indemnul (sa inveti, sa ajungi cineva) are in prezent sanse mult mai mari sa prinda exact in colturi uitate de lume. Pentru ca elevii de-acolo au o motivatie clara: invatand, pot pleca de-acolo, pot avea un viitor mai bun. E drept, pe langa motivatie poate fi si o sete interioara de cunoastere. Insa cele doua nu sunt neaparat corelate. Am avut colegi care citeau manualul (de sus in jos, de jos in sus, pe diagonala) pana il invatau pe de rost, pentru voiau neaparat sa ia admiterea la medicina, sa ajunga cineva. Am avut si colegi enciclopedici, care citeau (de obicei lecturi fara prea mare legatura cu manualele) doar pentru placerea de a sti mai mult. Personal, am ceva mai multa admiratie pentru categoria a doua, desi corporate world apreciaza ceva mai mult prima categorie, a celor care stiu sa "put whatever time and effort it takes to get the things done"

vezi, poate e nevoia de validare externa, la cei care ajung cineva, invatand,. Eu cred ca fac parte din cealalta categorie dar, cum nu prea impartasesc ce invat, nu ma consider un cal foarte breaz.
Unul dintre eroii reportajului, venit la Bucuresti pentru o mascarada, poate, a preferat in timpul liber sa ramana in camera de hotel si s-a uitat pe Discovery. Unii i-au dat cadouri haine, altii carti, desi ele tin de cald doar sufletului.

+1 pentru role models.

Teoria mea e simpla: nature 1% si nurture 99%. Omul se naste cu cateva pattern-uri built-in de-a lungul timpului, iar restul e educatie, e ce vede in jurul lui, ce "se lipeste" de el. Cum il educi (tu = parinti + societate), asa il ai. Doua exemple din classic media (TV) la random:
- sa zicem ca [virgula copilul] se uita la "Profesionistii" (era/ este o emisiune interesanta) si vede azi un arhitect care a facut turnurile Petronas, maine un software engineer care nu stiu ce-a mai facut, etc; ce-o sa se intample? O sa fie stimulat catre math/ sciences/ etc, o sa faca si el o masinuta din Legos, dup-aia o problema interesanta de mate, etc, patternul devine evident.
- sa zicem ca sus-numitul se uita la OTV, la ceva cu Becali sau whatnot. Vede ca Becali e cool, c-are banu' gros cum se zice, ca sterge pe jos cu toti si nu se intampla nimic, ca e meserias so to speak. Mai departe e simplu de dedus...

Dar da, e tare greu sa invingi tentatia reward-ului imediat pentru un reward (semnificativ) mai mare, dar semnificativ mai indepartat.

@Dumi: cum sa fie cealalta recompensa mai mica? Adica Becali e sarac sau cum? :-)
Problema cu modelele gen Becali sau chiar Bill Gates e ca multi sunt chemati, dar putini alesi. Lumea nu intelege ca pentru a ajunge asa e nevoie si de noroc, pe care se poate sa nu-l ai. Oricine poate sa schimbe niste terenuri cu armata, dar daca nu ai relatiile necesare poti sa fii si mama agentului imobiliar ca tot degeaba. Pentru ca tot am pomenit de noroc, as aduce aminte si de vorba "Norocul si-l face omul singur". De asta lumea (sau o parte) invata cat mai bine. Pentru a-si spori sansele de a avea un salariu bun si pentru a nu fi condusi de unul cu patru clase precum spunea Eduard (ma rog, parintii lui).

Eduard iti dau dreptate cu motivatia. Numai ca e mult mai bine ca motivatia sa fie intrinseca (a doua categorie), decat extrinseca. In plus nu stiu in ce masura profesorii pot motiva elevii sa invete. Sigur un profesor poate sa predea bine, sa incerce sa-si faca materia cat mai atragatoare si sa puna cat mai putine piedici elevilor, dar in prima instanta parintii (votantii guvernului) trebuie sa-si educe copiii in acest spirit care sa-i indemne spre cunoastere. Mie maica-mea imi tot spunea sa nu invat pentru nota, ci sa invat pentru mine ca sa stiu pur si simplu. Foarte rar m-a certat pentru note mici. Au exista si vremuri in care eram putin mahnit ca nu aveam note asa de mari, dar uitandu-ma in urma la tocilarii cu 10, care habar nu mai au ce au invatat, sunt mandru de mine. Imi aduc aminte de cum a fost admiterea la facultate. Cum toti guvizii cu note mari din provincie sau licee mai slabe din Bucuresti au cam dat chix, in timp ce eu cu notele mele amarate m-am descurcat binisor (nu sunt geniu totusi :-D).