Eduard.Ro

nu mai știu cum îi spuneam la scândura aia prinsă pe un cadru de lemn trapezoidal cu doi rulmenti mari pe capetele bazei mari si unul in mijlocul bazei mici... te așezai pe scândură și îți dădeai drumul de pe un deal cârmind cu picioarele... între timp a evoluat în skateboard/placă :)

Robert nu e cam mic pentru prastie? Sau aia era jucarie pentru tati? :-)

Vezi ca sunt unele misto, cu pirghie, sa nu-ti stresezi incheietura miinii cind tragi de cracan...
Daca vrei sa consideri old models, incearca si:
- anglitza si scoabe din ace de gamalie cu care sa tragi la picioare ("tintari"), cu efect mai putin dezastruos ca buckshot-ul, si mai usor de palmat.
- prastie cu o singura guma si fara cracan, mai usor de ascuns si carat.

Ah, si mult success cu politia!
Pun pariu ca daca apari pe strada cu asa ceva in mina, in scurt timp apar si baietii veseli...

Și nu e catalogat drept terorist dacă e prins cu o praștie home-made pe stradă?

mai joaca cineva "ata"? era o ata legata la capete care era trecuta dupa picioarele altor 2 fetite in timp ce a 3-a trebuia sa execute complicate sarituri peste ata, calcand ata si tot asa.
stie cineva despre ce vorbesc?

tocmai pentru ca prastiile nu mai sunt ce erau odata eu i-am cumparat fiicei mele (8 ani) cutite de aruncat la tinta. Practice, de sezon, nu e nevoie de consumabile (bile etc) si creste mult selfesteem-ul utilizatorului :)

nu cred ca o sa gasesti vreodata in magazin pushcatoare facuta din 2 suruburi + o piulita + o punga de nailon + putina atza. incarcatura explozibila era formata din catranul catorva chibrituri. ;)

p.s. poza e facuta cu iphone-ul?

Sabina, cred ca acela era "elasticul". Cred ca "ata" se juca pe degete, trebuia sa o apuci intr-un anumit fel si o treceai pe degetele tale, formand alt model, de obicei mai complicat.

Ai dreptate Lady Io era un elastic legat la capete. Dar cred ca noi ii spuneam ata. Celalalt joc cu ata printre degete nu il jucam. Am vazut in schimb alti copii jucandu-l.

@Zoli: noi (Brașov) le spuneam căruț/cărucior. Erau populare, pentru că aveam destule dealuri de pe care să ne dăm. :)

@Rosii: noi le spuneam „chiușoare”. Cele cu două șuruburi de care zici tu (varianta care apare și în clip) erau cele mai ușor de confecționat. Aș putea face și acum unul, foarte ușor. Dar mai era o specie, făcute dintr-o țeavă subțire de cupru îndoită, un cui îndoit (folosit ca percutor) și o bandă elastică. Astea erau ceva mai periculoase (au fost cazuri de explozii, arsuri etc). Varianta extremă folosea o clanță de la ușă în locul țevii de cupru. :)

O altă variantă de făcut zgomot erau „capsele” – niște role de hârtie care aveau puncte de catran din loc în loc. Erau concepute pentru a fi folosite împreună cu un pistol, dar noi de obicei foloseam pietre în locul pistolului (care avea prostul obicei de a se defecta destul de rapid).

„Arma nucleară” pe vremea aia era tunul cu carbid. Erau folosite mai ales de Revelion. Eu nu am apucat să confecționez unul pentru că eram prea mic. :)

Dacă erai mai „ninja” și nu voiai să faci zgomot puteai să apelezi la țevile cu cornete. Cu cât mai multe țevi avea „arma”, cu atât mai bine.

tunul cu carbid (teava pvc+container spray gaurit la un capat) si pocnitorile de mana (doza+ arc+cui). Extrem de periculoase dar super cool in pragul sarbatorilor de iarna petrecute (bineinteles) la bunici.

Vorba aia... "they don't make 'em like they used to". Jucariile din ziua de azi sunt muult diferite de cele cu care ne jucam noi. Comercialul a patruns peste tot.

@ma pregateam sa scriu de "o specie, făcute dintr-o țeavă subțire de cupru îndoită, un cui îndoit (folosit ca percutor) și o bandă elastică"...dar vad ca a facut-o deja Celalat Ovidiu. Noi numeam jucaria respectiva INJECTOR si ne disperam parintii (si vecinii) cu ea...
Ne faceam si buzdugane din zmoala cu care se acopereau (izolau) blocurile, suflam cornete pe tevi furate din santiere, scuimpam in cutii de tabla indesate cu carbid ca sa provocam reactia "chimica". Deja astea par barbarisme daca le pomenesti pruncilor din ziua de azi!
MAi faceam si niste prastiute cu elastic super subtire si cu "proiectile" in forma de mici potcoave...facute din sarma tare acoperita cu platic...

"Prastiutzele" alea le numeam "anglitze", si trageau cu scoabe. Daca nu voiai sa indoi sirme, la calibrul greu, gaseai deja facute din cuie indoite pentru tinut cablucrile de telefon; la calibrul usor, indoiai bolduri si trageai la picoare/piele ("tzintzari" :-)).

"Injectorul" ala il numeam "diuza" - de la piesa aia (care va lipseste din descriere) care se punea in capul tevii si in care percuta cuiul. Btw, tzeava la noi era din aluminiu, din antenele unora luate de pe bloc :-)

Pentru piromani, va amintiti si fumigenele cu bucati de rama de ochelari sau mingii de ping-pong invelite in staniol?

Ca activitati mai putin periculoase, ramin cartoanele de chibrituri/figurinele pe care incercam sa le luam din cerc aruncind cu pietre plate (lisiile).

Mai gasiti si altele la http://www.igu.ro/latrecut/?p=126