Tuesday, September 30, 2008

De ce campania “Mergi la Vot!” este fundamental gresita

De vreo zece ani incoace, e la moda ca in jurul oricarei campanii electorale (fie ea legislativa, prezidentiala, sau un simplu referendum) sa apara o alta campanie, intitulata "Mergi la vot". Presa scrisa, audio-vizualul, bloguri si organizatii civice se intrec unele pe altele in a indemna cetatenii catre urne – o cautare dupa "mergi la vot" returneaza astazi 19900 de rezultate.

Desi suna frumos, democratic si cu alura de responsabilitate civica, initiativa "mergi la vot" incearca sa rezolve o problema pe care Romania nu o are. Problema in Romania nu este ca prea putina lume merge sa voteze, ci ca prea putini isi dau silinta sa se informeze si sa gandeasca inainte de a-si exprima votul. Sa se informeze corect asupra optiunilor, asupra a ce inseamna fiecare optiune/candidat, si sa analizeze care sunt potentialele consecinte pe termen scurt sau pe termen lung.

Cunosc intelectuali pentru care am de altfel un respect deosebit, care au votat acelasi candidat atat in ’90, cat si in ’92. Dupa care au regretat alegerea facuta, si au inceput sa se autoblameze pentru lipsa de intuitie ("daca as fi stiut ca o sa procedeze asa, nu-l votam"). Respectivii au votat cum au votat nu pentru ca nu puteau mai mult, ci din comoditate. Au preferat sa asculte sloganele electorale si sa faca o alegere la repezeala, in loc sa piarda cateva ore sau zile analizand care sunt posibilele urmari ale votului lor.

Exista la ora actuala o masa mare de alegatori care voteaza bazandu-se nu pe judecata, ci pe emotiile transmise de mesajul electoral. Sunt cei care ignora niste notiuni economice simple (precum buget, balanta), care nu par sa sesizeze ca nu poti sa micsorezi impozitele si sa maresti in acelasi timp pensiile si salariile bugetarilor, decat daca vrei sa duci tara la faliment. Problema cu acestia alegatori nu este ca nu inteleg - caci majoritatea au suficienta inteligenta incat, daca ar studia problema fie si pentru cateva momente, ar descoperi promisiunile fara acoperire. Din diferite motive insa ei prefera ignoranta.

Este interesant de observat ca ignoranta celor care voteaza reprezinta un comportament perfect rational – in sensul definit de teoria matematica a jocurilor (vezi John Nash, nu Kant): pe scurt, premiza comportamentului rational este ca pus in fata unei alegeri, fiecare individ va alege calea care A) ii maximizeaza castigul/il duce mai aproape de realizarea propriului interes si B) necesita efort/resurse minime.
Folosit in sensul de mai sus, termenul de rational nu presupune neaparat un anumit nivel de inteligenta; ba mai mult, termenul nu se refera doar la oameni – in procesul evolutiei, speciile ale caror gene nu au fost programate sa actioneze rational au ajuns sa fie doar mentionate in cartile de biologie.

Revenind la alegatori, ignorantii care nu investesc timp in a analiza optiunile electorale fac asta intrucat nu vad un beneficiu suficient de mare in a face o alegere educata - beneficiu care sa le justifice investitia de timp. Practic, putem spune ca este irational sa investeasca timp si resurse in a intelege ce se intampla pe scena politica, atata timp cat aceasta investitie nu le aduce nimic in schimb. Dintr-un punct de vedere, alegerea este asemanatoare cu a celor care nu se duc la vot (care si ei minimizeaza timpul investit); insa efectele celor care voteaza fara sa gandeasca sunt mai nocive, intrucat inclina balanta alegerilor in favoarea candidatilor cu un mesaj mai superficial.

Mergand la cauze, realizam rapid ca apatia alegatorilor (atat a celor ce nu merg la vot, cat si a celor care merg, dar voteaza fara a intelege ce fac) este cauzata de perceptia inutilitatii votului – o combinatie de "toti candidatii sunt o apa si un pamant", cu "votul meu nu conteaza". In momentul in care alegatorii ar avea senzatia ca votul lor le poate aduce beneficii, nu numai ca se vor duce la vot, dar isi vor lua si timpul necesar sa studieze fiecare candidat in parte. Este interesant de observat ca motivul "votul meu nu conteaza" nu mai este invocat atat de mult daca diferenta intre "valoarea" adusa de candidati este suficient de mare.

Sa consideram, spre ilustrare, un exemplu ipotetic: sa zicem ca guvernul decide sa ofere fiecarui cetatean cu drept de vot cate o masina. Din motive economice, toti cetatenii vor primi acelasi tip de masina – marca si modelul urmand sa fie decise prin vot direct. Daca ar avea de ales intre modele suficient de diferite (sa zicem BMW/Mini/Prius), nu doar prezenta la urne va fi mare, ci si nivelul de informare al cetatenilor va fi ridicat – cei care nu se pricep la masini vor incerca sa se informeze cat mai bine, pentru a face alegerea care-i avantajeaza cel mai mult. Daca insa masinile intre care au de ales sunt doua modele usor diferite ale aceleiasi masini (fie ca e BMW sau Dacia), multi nu se vor prezenta la urne, iar multi vor vota fara sa se informa suficient ("iti spun eu, mai bine clima bizonica decat ABS, e mai cool")

Revenind la campania electorala, modalitatea cea mai eficienta in care s-ar putea mari atat participarea la vot cat si calitatea procesului de votare ar fi o diferentiere clara intre candidati si/sau platformele de guvernare. Insa aceasta diferentiere tine de clasa politica, si nu poate fi influentata direct de catre organizatiile ce adopta campanii gen "mergi la vot".

Sa fim bine intelesi, nu am nimic cu cei care, dupa ce se studiaza problema suficient de bine, decid ca cel mai bun candidat pentru viiitorul lor si al copiilor lor este Vadim. Sau cu cei care in urma unei analize decid ca e in interesul lor sa nu voteze. Nu le-as impartasi punctul de vedere, insa l-as respecta - atata timp cat decizia, oricare ar fi ea, este una informata si gandita.

Insa in absenta unei informari corespunzatoare, a indemna apaticii la urne mi se pare un mod de a sabota efectiv alegerile. Este nu doar inefectiv ci chiar nociv - atat pentru procesul electoral cat si pentru viitorul societatii romanesti. Daca e sa investim intr-o campanie, tema acesteia ar trebui sa fie "Informeaza-te inainte sa votezi!"

Labels: , , , ,

Monday, September 15, 2008

Motivatie si mediocritate

Cu o regularitate de ceasornic, cam o data pe an (de obicei toamna) societatea romaneasca se ingrijoreaza de soarta educatiei.

In linii mari, desfasurarea actiunii este similara cu ce se intampla cand vin inundatiile. Ziarele scriu, reprezentantii ministerului dau declaratii, se fac constatari, se vehiculeaza cifre, se identifica cauze, si mai ales vinovati. Apoi se fac comisii, se aloca fonduri de la buget, se alcatuiesc proiecte, iar un an mai tarziu ciclul se repeta.

Nici anul acesta nu a fost diferit de cei precedenti. Via Ioan T. Morar am ajuns la articol din Cotidianul, care releva faptul ca elevii romani au ajuns sub pragul mondial al mediocritatii. Astfel, scolarii nostri sunt clasati sub colegii lor internationali la materii precum matematica, stiintele exacte si citirea.

Cauzele identificate sunt presarate de-a lungul articolului: programa, metodele de predare, apoi mediul din care provine elevul, calitatea profesorilor, numarul cartilor din biblioteca – si lista poate continua.

Nicaieri nu am gasit insa mentionat factorul care mie mi se pare de la distanta cel mai important: Motivatia - sau mai exact lipsa ei. Fiind fiinte rationale, elevii au tendinta naturala de a se comporta intr-un mod care sa le maximizeze “recompensa” – care poate fi satisfactia imediata (coolness factor, joaca, mers in cluburi, dat pe internet), de lunga durata (perspectiva unei vieti mai bune), sau o combinatie intre cele doua.

In lipsa unei motivatii de lunga durata, un elev va alege (fie deliberat, fie in mod involuntar) un comportament care este foarte probabil sa maximizeze satisfactia de moment. Daca se intampla ca scolarul nostru sa fie pasionat de matematica, va invata matematica. Daca gaseste mai multa placere in a umbla haihui, asta va face.

Inainte de ‘89, motivatia de a invata era destul de clara: o facultate iti oferea un statut social care iti permitea sa luxul de a nu avea de-a face zilnic cu prostimea. Cum era obligatoriu sa ai serviciu, dupa terminarea scolii aveai doua optiuni: sa te alaturi “cercului elitist” al celor cu diploma de studii superioare, sau sa dai la saiba alaturi de marlani (precursorii manelistilor de astazi). Imi amintesc perfect cum mustruluiaia pe care am incasat-o de la parinti pentru prima mea nota de 8 a inclus indemnul “trebuie sa inveti, ca sa nu ajungi sa te conduca unu’ cu liceul – sau cu patru clase”. In paranteza fiind spus, desi am invatat destul de mult (vreo 22 de ani petrecuti pe bancile scolii), am ajuns pana la urma sa lucrez intr-un loc unde seful sefului sefului meu nu are studii superioare – dar sa nu divagam.

La ora actuala, motivatia elevilor din Romania pentru scoala este in cel mai fericit caz vaga. Motivatia candva primordiala – scoala ca investitie in propriul viitor – este acum apa de ploaie. Daca nu sunteti convinsi, discutati cu un tanar de 14-16 ani (gasiti un frate, verisoara, baiatul de la bloc), si incercati sa-i listati motivele pentru care e bine sa invete. Veti descoperi rapid ca la ora actuala e greu de gasit o corelatie intre studiile tinerilor absolventi si bunastarea lor financiara sau linistea spirituala.

Motivatia intrinseca (vreau sa invat pentru a sti mai multe, pentru a fi mai cult, mai destept) suna bine in teorie, insa mi se pare extrem de fragila in practica. Ganditi-va ce se intampla in scoala cu orele de istoria muzicii. Sau cum tratau matematica cei care dadeau la medicina. Uitandu-ma in gradina proprie, sunt o gramada de materii pe care daca le-as fi studiat as fi devenit mai cult – de la limba rusa si pana la fizica cuantica. Insa, desi mi-a placut de mic sa invat despre cat mai multe, in anumite momente am avut o motivatie mai puternica pentru a-mi investi timpul in alt mod – de exemplu intr-un mod care sa-mi creasca sansele unui viitor mai bun.

Am ajuns astfel la ceea ce consider ca este problema majora care influenteaza in mod negativ calitatea invatamantului romanesc: lipsa unui “career path” pentru absolventii de studii superioare (exista la ora actuala doar cateva exceptii, cea mai notabila fiind medicina). Inchipuiti-va cum s-ar schimba motivatia (si performantele) scolarilor daca li s-ar face urmatoarea propunere: daca inveti bine si esti in primii 20% din clasa ta, la sfarsitul facultatii sunt 95% sanse sa fii angajat ca specialist la ING/Microsoft/Uzinele BMW/etc. Vei putea sa alegi in ce tara sa locuiesti, iar daca alegi sa ramai in Romania salariul tau va fi sensibil mai mare decat banii pe care-i face manelistul/pitipoanca/vedeta din cartier (de care oricum nu te va mai interesa, pentru nu vei mai avea de-a face cu el).

Ce credeti ca ar influenta mai mult motivatia si performantele scolare: perspectiva clara a unei cariere si a unui viitor mai bun, sau factori precum cei listati in studiile specialistilor ministerului educatiei?

Labels: , ,

 

Whoa, se pare ca ai ajuns la sfarsitul paginii.
Poti gasi posturi mai multe in arhivele lunare (sus in dreapta).
 
 

Despre mine

Aboneaza-te

RSS Feed RSS         Aboneaza-te prin e-mail Email
 

Archives

BackLinks


 

Feeds

Atom Add To Bloglines