Eduard: Un Român la Microsoft

Ca si in cazul maratonului din Seattle, am avut noroc de o vreme excelenta: temperatura la plecare era 6 grade Celsius, iar la sosire urcase la 9 grade. Cerul a fost in general acoperit, cu pauze in care din cand in cand iesea soarele. Traseul a fost deluros, am urcat sau coborat cam tot timpul, insa pantele au fost acceptabile (cu exceptii catorva segmente mai abrupte)

Am reusit sa termin cursa in 1:53 (viteza medie: 11.15 km/h), rezultat ce m-a plasat undeva pe la mijlocul clasamentului. Dupa cum anuntasem, planul meu era sa merg ceva mai incet; insa pe la mila 5 mi-a murit bateria de la pedometru, drept care a trebuit sa estimez viteza - si am preferat sa gresesc "in sus" :-)

Labels: marathon, maraton, mercer island, mercerislandhalf, sport

Posted by Eduard at 3/09/2008 02:05:00 PM | Permalink | Comments | links to this post

Oarecum pe ultima suta de metri (no pun intended) m-am hotarat sa particip duminica la semimaratonul din Mercer Island.

Din cate am inteles, ruta este pitoreasca : intamplarea face ca drumul ce inconjoara insula sa aiba 21km, adica exact lungimea unui semimaraton, prin urmare organizatorii au ales acest drum scenic pentru concurs. Desi e doar 1/2 maraton, cursa compenseaza prin dificultate - traseul urca si coboara pe toata lungimea lui.

Spre deosebire de maratonul din toamna unde scopul meu principal a fost sa trec linia de sosire, acum am si un goal de timp - 1:59 (intrucat m-am hotarat extrem de tarziu si nu m-am antrenat pentru cursa, am optat pentru un goal realist si nu pentru unul agresiv :-)

Pe langa proba de maraton, tot duminica au loc pe Mercer Island si probe de 10km,5km, si "5km walk" - o proba accesibila practic tuturor, indiferent de conditia fizica. Prin urmare, daca sunteti prin zona si cititi postul in timp util, puteti veni duminica dimineata la o plimbare pe insula (pe langa faptul ca vremea se anunta frumoasa, aveti si multumirea ca ati sprijinit o cauza nobila - lupta impotriva cancerului)

Labels: marathon, maraton, mercer island, mercerislandhalf, sport

Posted by Eduard at 3/06/2008 05:39:00 AM | Permalink | Comments | links to this post

Multumesc tuturor celor care au comentat la postul precedent, voi raspunde pe indelete pe saptamana viitoare, cand voi reveni si cu amanunte.

Iata si doua imagini de la maraton - deocamdata doar low-res, tot pe saptamana viitoare ar trebui sa vina si restul.

Labels: Foto, marathon, maraton, sport

Posted by Eduard at 11/30/2007 11:11:00 PM | Permalink | Comments | links to this post

Dupa cum promisesem, revin cu detalii despre antrenamentele pentru Seattle Marathon.
Sambata trecuta am trecut de o noua etapa in antrenamentul pentru maraton: cursa de 21.5 mile (35km).

Dincolo de distanta in sine, cursele de peste 18 mile sunt extrem de importante intrucat incepand de la 18 mile apare un fenoment ciudat, pe care alergatorii de cursa lunga il numesc "a te lovi de zid" (hitting the wall).

Iata o descriere a fenomenului:

"Your pace slows, sometimes considerably. Some runners say that it feels as though their legs had been filled with lead quail shot, like the stomach of Mark Twain’s unfortunate jumping frog of Calaveras County. Others can’t feel their feet at all. Thought processes become a little fuzzy. (“Mile 22, again? I thought I just passed mile 22!”) Muscle coordination goes out the window, and self-doubt casts a deep shadow over the soul. "

Pe scurt, in jurul milei 18-20 rezervele de glicogen din muschi se epuizeaza. In cateva secunde, senzatia de "foarte obosit" se transforma in "nu mai pot face mai mult de cativa metri fara sa ma prabusesc" Senzatia de epuizare fizica (combinata uneori cu febra musculara instantanee) este accentuata de epuizarea psihica - probabil din instinct de conservare, creierul iti trimite un flux de mesaje indemnandu-te sa o lasi balta.

Conform statisticilor, peste 50% din alergatorii de maraton ating acest prag cel putin o data. Desi nu exista nici o metoda sigura de a-l evita, exista cateva tehnici de a micsora probabilitatea de a te lovi de zid - probabil cel mai important este sa parcurgi prima jumatate a cursei sensibil sub viteza maxima cu care ai putea alerga distanta respectiva.

Am reusit pana acum sa nu ma lovesc de zid, insa am citit destul despre mult despre fenomen si am discutat cu alergatori care au trecut prin asta. Pe de o parte as vrea sa trec prin aceasta experienta o data, sa vad cum este. Pe de alta parte, completarea maratonului mi se pare deocamdata un tel mai important, asa ca sper sa ocolesc zidul cu succes - cel putin pana trec linia de sosire a maratonului din Seattle.

Revenind la cursa de sambata trecuta, la cererea celor care atiu au intrebat despre statistici iata si detaliile (culese de monitorul Suunto T6, folosind 2 senzori: pentru activitate cardiaca si pentru viteza)

• Energie consumata: 2163 kcal
• Distanta: 21.83 mile (35.1 km)
• Durata 3:46
• Viteza medie: 5.82 mph (9.36 km/h)
• Puls: 162 bpm (vezi graficul)

Pulsul (bpm)

Labels: maraton, Personal, Seattle, sport

Posted by Eduard at 11/06/2007 09:50:00 PM | Permalink | Comments | links to this post

Unul din motivele pentru care in ultimele luni am postat mai putin este ca o mare parte din timpul liber mi-l petrec antrenandu-ma pentru maraton (nu, nu maraton de poezie, ci maraton-maraton: 42.2 km de alergat contra cronometru)

In primavara, cand am inceput sa alerg, singurul meu scop era sa-mi "ridic" putin metabolismul (orele petrecute la sala tragand de fiare sunt bune pentru muschi, insa nu ajuta prea mult la cardio). Dupa prima luna ajunsesem sa alerg cam 8-10km, si pe nesimtite am ajuns ca in august sa alerg peste 15km intr-o singura repriza. Acela a fost momentul in care mi-am fixat ca scop sa fac un semi-maraton (21km) in noiembrie, cand are loc celebrul Seattle Marathon.

Dupa cateva saptamani de antrenamente am ajuns sa fac 21 de km intr-o repriza, incat scopul de a concura la semi-maraton a căzut în desuetudine. Depasirea limitei de 21 de km mi-a deschis pofta de competitie; prin urmare, dupa o discutie cu medicul de familie, am decis sa incep antrenamentele pentru maratonul intreg)

Antrenamentele constau in 2 zile pe saptamana de alergat usor (~ 5km/sesiune), 2 zile de "cross-training" (forta, echilibru, sprinturi) si un "long run" sambata, care creste de la saptamana la saptama: 20km acum 2 saptamani, 25 de km sambata trecuta, iar astazi am depasit bariera psihologica de 30km.

Daca alergarile de pana pe la 20 km au mai fost cum au fost, de la 25 km in sus incep usor sa se simta limitele organismului - cele mai multe probleme fiind legate de "repetitive stress". Considerand lungimea medie a pasului de 1/2 metri, 25km inseamna 50 de mii de pasi - un factor multiplicativ la care cea mai mica neplacere fizica devine un obstacol de netrecut: o cuta in soseta provoaca ditamai batatura, iar un tricou mai aspru va face sfarcurile sa sangereze (da, am descoperit ca si barbatii au sfarcuri).

Pe langa distanta in sine, Seattle Marathon este dificil din doua motive: dealurile (avem aici din belsug) si vremea tipica de Seattle: ploaie urmata de ploaie, intrerupta din cand in cand de ploaie (ah, si sa nu uitam frigul - doar ne apropiem de iarna): din cei 30 km alergati astazi, aproape 10 i-am alergat pe ploaie la o temperatura de circa 7 grade Celsius.

Pentru amatorii de dulciuri (precum subsemnatul) antrenamentele pentru maraton au si o parte buna: singurele alimente consumate in timpul antrenamentelor sunt dulciurile: bauturi, geluri, sau batoane de ciocolata.

Cam atat deocamdata - voi mai reveni cu amanunte, pe masura ce inaintez in antrenamente (Seattle Marathon are loc pe 25 noiembrie)

Labels: maraton, Personal, Seattle, sport

Posted by Eduard at 10/20/2007 10:03:00 PM | Permalink | Comments | links to this post