Monday, June 29, 2009

Seattle Rock’n’Roll Marathon: scurt review

Mai intai cateva statistici:

  • Distanta: 42,2 kilometri pentru maraton, 21.1Km pentru semimaraton
  • Diferenta de nivel: pentru proba de maraton am urcat in total 1051 metri verticali, si am coborat 1047
  • Capacitate: 25,000 de locuri (10k maraton + 15k semi-maraton), ocupata integral inca din martie
  • Finalisti: 15610 au incheiat cursa de semimaraton, 5618 pe cea de maraton; o parte dintre cei care se inscrisesera pentru maraton au decis in timpul cursei sa alerge “doar” semimaratonul
  • La cursa au participat mult mai multe femei decat barbati: la maraton raportul a fost 3067 la 2551, iar la semi-maraton: 11389 la 4221

Rezultatul meu (am alergat cursa de maraton):

  • Timp total: 3 ore si 54 minute
  • Locul 1045 din 5618
  • Viteza medie: 8:58 minute/mila (10.75 km/h)

Impresii:

  • Organizarea a fost mult mai buna decat la alte curse.Singura problema au fost autobuzele-charter catre linia de plecare, care nu au facut fata traficului. Ultimele shuttle-uri au adus concurentii la circa o ora dupa startul competitiei.
  • Inghesuiala, inghesuiala, inghesuiala. Un coleg glumea ca ar fi trebuit sa-mi pun cotiere ca sa ma protejez de imbranceala de pe primii kilometri. Datorita faptului ca autobuzele au intarziat, startul nu s-a dat in ordinea vitezei ci in ordinea descinderii din autobuze. Drept urmare, mi-au trebuit cam 9 mile (15km) sa scap de inghesuiala. Primele mile a trebuit sa fac un slalom continuu printre participantii mai lenti (si sa fiu atent la altii care veneau tare din urma), ceea ce a fost obositor.
  • Muzica a fost excelenta, iar faptul ca la fiecare mila era cate o formatie chiar a ajutat la moral.
  • Dealurile au fost odioase. La mila 19 au fost destul de multi care au tras pe dreapta, doborati de cele peste 2 mile de urcus continuu. N-am gasit numarul oficial de abandonuri, insa am auzit cifra de 3 mii.
  • Au fost foarte multi spectatori care s-au intrecut in a incuraja concurentii. Pe la mila 21 cateva pustoaice tineau o placa pe care scrisesera “5 more miles to BBB: Bacon, Beer and Boobs”
  • La mila 9 (unde se separa traseul de maraton de cel de semi) un organizator striga la megafon: “half-marathoners to the right, crazy people to the left”. Putin mai incolo, altul tinea o placa ”Run like you stole something”. Am descoperit ca e greu sa alergi si sa razi in acelasi timp.
  • Vremea a fost excelenta (la 20 de grade, putin cam cald pentru gustul meu; insa foarte senin si un aer extrem de curat)
  • Privelistile au fost minunate; cea mai mare parte a competitiei s-a desfasurat pe autostrata I90 care trece peste lacul Washington, si respectiv pe 99 care circula undeva la inaltime, intre downtown Seattle si malul oceanului

Fotografii

  • Prima fotografie de mai jos este facuta cu circa 30 metri inainte de linia de sosire; tocmai o depasisem pe alergatoarea din spate, dupa mai bine de 100 metri de sprint
  • A doua fotografie este chiar la linia de sosire. Tipa din prima fotografie e a 3-a in spatele meu, iar pe ultimii metri am mai depasit 2 concurenti
  • Mai multe fotografii se gasesc aici

SeattleRnREduardk

Labels: , , , ,

Sunday, May 24, 2009

Inca un Maraton: Rock’n’Roll Seattle

Pe 27 iunie va avea loc cursa inaugurala a Seattle Rock’n’Roll Marathon, o competitie de alergat foarte populara in State.

Intrucat numele poate crea confuzie: participantii nu trebuie sa cante, ci doar sa alerge 26.2 mile (42 de kilometri). De cantat, vor canta formatiile – 26 la numar, care vor intampina concurentii la fiecare mila.

Cum nu mai alergasem un maraton de ceva vreme, m-am inscris la competitie – un fel de cursa de verificare pentru Washington DC Marine Corps Marathon la care voi alerga in toamna.

Revenind la Seattle Rock’n’Roll: daca sunteti prin zona pe 27 iunie si va tenteaza ideea de a sta sa ascultati una din formatiile live, fiti cu ochii dupa un alergator cu sapca rosie/tricou rosu; daca ma vedeti, poate-mi faceti cu mana ;-)

Labels: , ,

Thursday, March 26, 2009

Runner’s World on Google Books

Pentru cei interesati de cross/alergat, cea mai populara revista de profil din SUA este acum disponibila in format electronic pe Google Books: Runner’s World.

Labels: ,

Saturday, March 14, 2009

St. Patrick’s Day Dash

Domnul in verde din imagine, Saint Patrick pe numele sau, este patronul Irlandei si isi sarbatoreste ziua pe 17 martie. Ziua se sarbatoreste si in America - prilej de purtat haine verzi si consumat consumabile alcoolice din recipiente, in cantitati considerabile.

Pentru ca se simteau vinobati pentru caloriile cuprinse in susnumitele consumabile, atletii din zona Seattle au inventat un cros de 5.75km, numit St. Patrick’s Dash.
Astfel, in loc sa spuna ca incep sa bea de la ora 9 dimineata, alergatorii locali sustin ca de fapt ei merg sa alerge cursa de St. Patrick’s Dash, dupa care se racoresc cu niste bere. Ca sa va faceti o idee, un atlet rezonabil alearga cei 5.75km in maxim 30 minute – restul zilei fiind dedicat procesului de racorire.

StPaddy

Anyway, voiam sa va anunt ca maine imi incep calendarul competitional 2009 la St. Patrick’s Dash. Daca sunteti in zona, poate ne vedem la bere.

Labels: , ,

Sunday, March 09, 2008

Semi-maraton: rezultatele

Ca si in cazul maratonului din Seattle, am avut noroc de o vreme excelenta: temperatura la plecare era 6 grade Celsius, iar la sosire urcase la 9 grade. Cerul a fost in general acoperit, cu pauze in care din cand in cand iesea soarele. Traseul a fost deluros, am urcat sau coborat cam tot timpul, insa pantele au fost acceptabile (cu exceptii catorva segmente mai abrupte)

Am reusit sa termin cursa in 1:53 (viteza medie: 11.15 km/h), rezultat ce m-a plasat undeva pe la mijlocul clasamentului. Dupa cum anuntasem, planul meu era sa merg ceva mai incet; insa pe la mila 5 mi-a murit bateria de la pedometru, drept care a trebuit sa estimez viteza - si am preferat sa gresesc "in sus" :-)

Labels: , , , , ,

Thursday, March 06, 2008

1/2 maraton in jurul insulei

Oarecum pe ultima suta de metri (no pun intended) m-am hotarat sa particip duminica la semimaratonul din Mercer Island.

Din cate am inteles, ruta este pitoreasca : intamplarea face ca drumul ce inconjoara insula sa aiba 21km, adica exact lungimea unui semimaraton, prin urmare organizatorii au ales acest drum scenic pentru concurs. Desi e doar 1/2 maraton, cursa compenseaza prin dificultate - traseul urca si coboara pe toata lungimea lui.

Spre deosebire de maratonul din toamna unde scopul meu principal a fost sa trec linia de sosire, acum am si un goal de timp - 1:59 (intrucat m-am hotarat extrem de tarziu si nu m-am antrenat pentru cursa, am optat pentru un goal realist si nu pentru unul agresiv :-)

Pe langa proba de maraton, tot duminica au loc pe Mercer Island si probe de 10km,5km, si "5km walk" - o proba accesibila practic tuturor, indiferent de conditia fizica. Prin urmare, daca sunteti prin zona si cititi postul in timp util, puteti veni duminica dimineata la o plimbare pe insula (pe langa faptul ca vremea se anunta frumoasa, aveti si multumirea ca ati sprijinit o cauza nobila - lupta impotriva cancerului)

Labels: , , , ,

Friday, November 30, 2007

Maraton - primele imagini

Multumesc tuturor celor care au comentat la postul precedent, voi raspunde pe indelete pe saptamana viitoare, cand voi reveni si cu amanunte.

Iata si doua imagini de la maraton - deocamdata doar low-res, tot pe saptamana viitoare ar trebui sa vina si restul.


Labels: , , , ,

Tuesday, November 06, 2007

Seattle Marathon update

Dupa cum promisesem, revin cu detalii despre antrenamentele pentru Seattle Marathon.
Sambata trecuta am trecut de o noua etapa in antrenamentul pentru maraton: cursa de 21.5 mile (35km).

Dincolo de distanta in sine, cursele de peste 18 mile sunt extrem de importante intrucat incepand de la 18 mile apare un fenoment ciudat, pe care alergatorii de cursa lunga il numesc "a te lovi de zid" (hitting the wall).

Iata o descriere a fenomenului:
"Your pace slows, sometimes considerably. Some runners say that it feels as though their legs had been filled with lead quail shot, like the stomach of Mark Twain’s unfortunate jumping frog of Calaveras County. Others can’t feel their feet at all. Thought processes become a little fuzzy. (“Mile 22, again? I thought I just passed mile 22!”) Muscle coordination goes out the window, and self-doubt casts a deep shadow over the soul. "
Pe scurt, in jurul milei 18-20 rezervele de glicogen din muschi se epuizeaza. In cateva secunde, senzatia de "foarte obosit" se transforma in "nu mai pot face mai mult de cativa metri fara sa ma prabusesc" Senzatia de epuizare fizica (combinata uneori cu febra musculara instantanee) este accentuata de epuizarea psihica - probabil din instinct de conservare, creierul iti trimite un flux de mesaje indemnandu-te sa o lasi balta.

Conform statisticilor, peste 50% din alergatorii de maraton ating acest prag cel putin o data. Desi nu exista nici o metoda sigura de a-l evita, exista cateva tehnici de a micsora probabilitatea de a te lovi de zid - probabil cel mai important este sa parcurgi prima jumatate a cursei sensibil sub viteza maxima cu care ai putea alerga distanta respectiva.

Am reusit pana acum sa nu ma lovesc de zid, insa am citit destul despre mult despre fenomen si am discutat cu alergatori care au trecut prin asta. Pe de o parte as vrea sa trec prin aceasta experienta o data, sa vad cum este. Pe de alta parte, completarea maratonului mi se pare deocamdata un tel mai important, asa ca sper sa ocolesc zidul cu succes - cel putin pana trec linia de sosire a maratonului din Seattle.

Revenind la cursa de sambata trecuta, la cererea celor care atiu au intrebat despre statistici iata si detaliile (culese de monitorul Suunto T6, folosind 2 senzori: pentru activitate cardiaca si pentru viteza)
  • Energie consumata: 2163 kcal
  • Distanta: 21.83 mile (35.1 km)
  • Durata 3:46
  • Viteza medie: 5.82 mph (9.36 km/h)
  • Puls: 162 bpm (vezi graficul)

Pulsul (bpm)

Labels: , , ,

Saturday, October 20, 2007

[Personal] Antrenamente pentru maraton

Unul din motivele pentru care in ultimele luni am postat mai putin este ca o mare parte din timpul liber mi-l petrec antrenandu-ma pentru maraton (nu, nu maraton de poezie, ci maraton-maraton: 42.2 km de alergat contra cronometru)

In primavara, cand am inceput sa alerg, singurul meu scop era sa-mi "ridic" putin metabolismul (orele petrecute la sala tragand de fiare sunt bune pentru muschi, insa nu ajuta prea mult la cardio). Dupa prima luna ajunsesem sa alerg cam 8-10km, si pe nesimtite am ajuns ca in august sa alerg peste 15km intr-o singura repriza. Acela a fost momentul in care mi-am fixat ca scop sa fac un semi-maraton (21km) in noiembrie, cand are loc celebrul Seattle Marathon.

Dupa cateva saptamani de antrenamente am ajuns sa fac 21 de km intr-o repriza, incat scopul de a concura la semi-maraton a căzut în desuetudine. Depasirea limitei de 21 de km mi-a deschis pofta de competitie; prin urmare, dupa o discutie cu medicul de familie, am decis sa incep antrenamentele pentru maratonul intreg)

Antrenamentele constau in 2 zile pe saptamana de alergat usor (~ 5km/sesiune), 2 zile de "cross-training" (forta, echilibru, sprinturi) si un "long run" sambata, care creste de la saptamana la saptama: 20km acum 2 saptamani, 25 de km sambata trecuta, iar astazi am depasit bariera psihologica de 30km.

Daca alergarile de pana pe la 20 km au mai fost cum au fost, de la 25 km in sus incep usor sa se simta limitele organismului - cele mai multe probleme fiind legate de "repetitive stress". Considerand lungimea medie a pasului de 1/2 metri, 25km inseamna 50 de mii de pasi - un factor multiplicativ la care cea mai mica neplacere fizica devine un obstacol de netrecut: o cuta in soseta provoaca ditamai batatura, iar un tricou mai aspru va face sfarcurile sa sangereze (da, am descoperit ca si barbatii au sfarcuri).

Pe langa distanta in sine, Seattle Marathon este dificil din doua motive: dealurile (avem aici din belsug) si vremea tipica de Seattle: ploaie urmata de ploaie, intrerupta din cand in cand de ploaie (ah, si sa nu uitam frigul - doar ne apropiem de iarna): din cei 30 km alergati astazi, aproape 10 i-am alergat pe ploaie la o temperatura de circa 7 grade Celsius.

Pentru amatorii de dulciuri (precum subsemnatul) antrenamentele pentru maraton au si o parte buna: singurele alimente consumate in timpul antrenamentelor sunt dulciurile: bauturi, geluri, sau batoane de ciocolata.

Cam atat deocamdata - voi mai reveni cu amanunte, pe masura ce inaintez in antrenamente (Seattle Marathon are loc pe 25 noiembrie)

Labels: , , ,

 

Whoa, se pare ca ai ajuns la sfarsitul paginii.
Poti gasi posturi mai multe in arhivele lunare (sus in dreapta).
 
 

Despre mine

Aboneaza-te

RSS Feed RSS         Aboneaza-te prin e-mail Email
 

Archives

BackLinks


 

Feeds

Atom Add To Bloglines