Monday, June 29, 2009

Seattle Rock’n’Roll Marathon: scurt review

Mai intai cateva statistici:

  • Distanta: 42,2 kilometri pentru maraton, 21.1Km pentru semimaraton
  • Diferenta de nivel: pentru proba de maraton am urcat in total 1051 metri verticali, si am coborat 1047
  • Capacitate: 25,000 de locuri (10k maraton + 15k semi-maraton), ocupata integral inca din martie
  • Finalisti: 15610 au incheiat cursa de semimaraton, 5618 pe cea de maraton; o parte dintre cei care se inscrisesera pentru maraton au decis in timpul cursei sa alerge “doar” semimaratonul
  • La cursa au participat mult mai multe femei decat barbati: la maraton raportul a fost 3067 la 2551, iar la semi-maraton: 11389 la 4221

Rezultatul meu (am alergat cursa de maraton):

  • Timp total: 3 ore si 54 minute
  • Locul 1045 din 5618
  • Viteza medie: 8:58 minute/mila (10.75 km/h)

Impresii:

  • Organizarea a fost mult mai buna decat la alte curse.Singura problema au fost autobuzele-charter catre linia de plecare, care nu au facut fata traficului. Ultimele shuttle-uri au adus concurentii la circa o ora dupa startul competitiei.
  • Inghesuiala, inghesuiala, inghesuiala. Un coleg glumea ca ar fi trebuit sa-mi pun cotiere ca sa ma protejez de imbranceala de pe primii kilometri. Datorita faptului ca autobuzele au intarziat, startul nu s-a dat in ordinea vitezei ci in ordinea descinderii din autobuze. Drept urmare, mi-au trebuit cam 9 mile (15km) sa scap de inghesuiala. Primele mile a trebuit sa fac un slalom continuu printre participantii mai lenti (si sa fiu atent la altii care veneau tare din urma), ceea ce a fost obositor.
  • Muzica a fost excelenta, iar faptul ca la fiecare mila era cate o formatie chiar a ajutat la moral.
  • Dealurile au fost odioase. La mila 19 au fost destul de multi care au tras pe dreapta, doborati de cele peste 2 mile de urcus continuu. N-am gasit numarul oficial de abandonuri, insa am auzit cifra de 3 mii.
  • Au fost foarte multi spectatori care s-au intrecut in a incuraja concurentii. Pe la mila 21 cateva pustoaice tineau o placa pe care scrisesera “5 more miles to BBB: Bacon, Beer and Boobs”
  • La mila 9 (unde se separa traseul de maraton de cel de semi) un organizator striga la megafon: “half-marathoners to the right, crazy people to the left”. Putin mai incolo, altul tinea o placa ”Run like you stole something”. Am descoperit ca e greu sa alergi si sa razi in acelasi timp.
  • Vremea a fost excelenta (la 20 de grade, putin cam cald pentru gustul meu; insa foarte senin si un aer extrem de curat)
  • Privelistile au fost minunate; cea mai mare parte a competitiei s-a desfasurat pe autostrata I90 care trece peste lacul Washington, si respectiv pe 99 care circula undeva la inaltime, intre downtown Seattle si malul oceanului

Fotografii

  • Prima fotografie de mai jos este facuta cu circa 30 metri inainte de linia de sosire; tocmai o depasisem pe alergatoarea din spate, dupa mai bine de 100 metri de sprint
  • A doua fotografie este chiar la linia de sosire. Tipa din prima fotografie e a 3-a in spatele meu, iar pe ultimii metri am mai depasit 2 concurenti
  • Mai multe fotografii se gasesc aici

SeattleRnREduardk

Labels: , , , ,

Sunday, May 24, 2009

Inca un Maraton: Rock’n’Roll Seattle

Pe 27 iunie va avea loc cursa inaugurala a Seattle Rock’n’Roll Marathon, o competitie de alergat foarte populara in State.

Intrucat numele poate crea confuzie: participantii nu trebuie sa cante, ci doar sa alerge 26.2 mile (42 de kilometri). De cantat, vor canta formatiile – 26 la numar, care vor intampina concurentii la fiecare mila.

Cum nu mai alergasem un maraton de ceva vreme, m-am inscris la competitie – un fel de cursa de verificare pentru Washington DC Marine Corps Marathon la care voi alerga in toamna.

Revenind la Seattle Rock’n’Roll: daca sunteti prin zona pe 27 iunie si va tenteaza ideea de a sta sa ascultati una din formatiile live, fiti cu ochii dupa un alergator cu sapca rosie/tricou rosu; daca ma vedeti, poate-mi faceti cu mana ;-)

Labels: , ,

Thursday, March 26, 2009

Runner’s World on Google Books

Pentru cei interesati de cross/alergat, cea mai populara revista de profil din SUA este acum disponibila in format electronic pe Google Books: Runner’s World.

Labels: ,

Saturday, March 14, 2009

St. Patrick’s Day Dash

Domnul in verde din imagine, Saint Patrick pe numele sau, este patronul Irlandei si isi sarbatoreste ziua pe 17 martie. Ziua se sarbatoreste si in America - prilej de purtat haine verzi si consumat consumabile alcoolice din recipiente, in cantitati considerabile.

Pentru ca se simteau vinobati pentru caloriile cuprinse in susnumitele consumabile, atletii din zona Seattle au inventat un cros de 5.75km, numit St. Patrick’s Dash.
Astfel, in loc sa spuna ca incep sa bea de la ora 9 dimineata, alergatorii locali sustin ca de fapt ei merg sa alerge cursa de St. Patrick’s Dash, dupa care se racoresc cu niste bere. Ca sa va faceti o idee, un atlet rezonabil alearga cei 5.75km in maxim 30 minute – restul zilei fiind dedicat procesului de racorire.

StPaddy

Anyway, voiam sa va anunt ca maine imi incep calendarul competitional 2009 la St. Patrick’s Dash. Daca sunteti in zona, poate ne vedem la bere.

Labels: , ,

Monday, September 01, 2008

Nike+ Human Race: 46'30"

Am sfarsit prin alerga la Nike+ Human Race in Portland, la Nike’s World Headquarters.

Organizarea a fost ok, (desi de la Nike ma asteptam la ceva mai spectaculos), vremea a fost perfecta, traseul fain. Am fost putin dezamagit ca organizatorii anuntasera ca strollerele nu sunt permise pe traseu (desi le-au permis) - daca am fi stiut de la inceput, am fi alergat in familie, cu Robert si Ileana.

A fost primul 10k pe care l-am alergat - pana acum mai alergasem alergat de cateva ori 5k, 21k (semimaraton) si 42k (maraton), si cursa nu mi s-a parut deloc simpla. Pe de o parte noutatea distantei, pe de alta parte o multime de incepatori entuziasti (care au dat navala la inceput, pentru ca apoi sa se traga pe margine dupa 2-3km), apoi lipsa unui vitezometru - toti acesti factori au facut ca dozarea efortului sa mi se para dificila.

Overall, am fost putin prea conservativ, incat am terminat cursa mai odihnit decat mi-as fi dorit - si mai incet. Goalul meu era sa termin in sub 45 minute, si am terminat in 46'30".

Cursa a fost insa un succes extraordinar pentru Catalin Negrila, care nu mai alergase niciodata o distanta atat de mare. Nu numai ca a reusit sa alerge cei 10 km fara sa se opreasca, dar a facut-o in sub o ora - mai exact in 57'30" Colac peste pupaza, asta se intampla exact in ziua cand implinea 29 de ani :-) Daca-l cunoasteti, nu uitati sa-l felicitati! De fapt, puteti sa-l felicitati chiar daca nu-l cunoasteti.

Labels: ,

Friday, August 22, 2008

Si TU poti alerga la Nike Human Race 10Km

Da, TU... ai auzit despre Nike Human Race, ti se pare atragatoare ideea de a participa si a trece linia de sosire, insa n-ai alergat niciodata, sau esti complet "out of shape" si esti convins ca dupa 500 metri suflul te-ar parasi.

Am o veste buna: cursele de 5k si 10k tin mai mult de vointa decat de putirinta. Mai exact, daca esti in stare sa mergi pe jos 1.5 - 2 ore, atunci vei putea si sa alergi 10k, si inca mai rapid decat ai fi banuit.

Singurul secret este sa-ti controlezi viteza, mai exact sa alergi incet, la un ritm care sa-ti permita sa vorbesti in propozitii articulate (mai mult sau mai putin coerent).
In plus, pentru cei care n-au alergat niciodata, mai exista o arma ascunsa: alternatul alergatului cu mersul.

Tehnica este simpla:

Alergati (usor, intr-un ritm lejer) 3 minute, apoi mergeti timp de 1 minut, apoi alergati 3 minute, mergeti 1 minut, si asa mai departe pana la punctul de sosire (nu, nu glumesc, chiar merge :-)

Pentru cei care n-ati citit paragraful de mai sus, este esential sa alergati incet. Daca sunteti incepatori, mentineti viteza de alergat in jur de 8-9 Km/h (5-5.5 mph). Pentru perioadele de mers, folositi o viteza care sa va permita sa va recapatati complet suflul (probabil ca va fi in jur de 5 - 5,5 Km/h)

Combinatia de 8 Km/h + 5,5 Km/h va da o medie de 7,4 Km/h, cu care terminati 10 Km in 81 de minute. Daca in loc de 8 Km/h alergati cu 9 Km/h, veti termina cursa in 74 minute - putin sub o ora si un sfert

Iata si un program de antrenament cu care, incepand in weekendul asta, puteti ajunge sa alergati pe 31 august la Nike Human Race:

  • Sambata sau Duminica: 5 Km (circa 40 de minute de alternat 3minute alergat + 1 minut mers)
  • Marti: 7,5 Km (60 minute)
  • Joi: 3 Km
  • Duminica viitoare: cursa de 10 Km

Seafair Marathon: Eduard Koller(3288)
Moi in Iunie 2008, la Seafair Marathon

Tips&tricks:

  • Alearga incet. Chiar daca simti ca poti alerga mai repede. Chiar daca cei de langa tine alearga mai repede. Daca esti incepator, stai la 8 km/h si/sau o viteza la care poti purta o conversatie.
  • Chiar inainte de inceperea cursei, mananca niste zaharuri (un pumn de stafide sau o bautura de tip Gatorade), iar dupa primele 45 minute de alergat mai ia un pumn de stafide sau un Gatorade
  • Inainte de a alerga, fa cateva exercitii de incalzire (exemple aici si aici)
  • Dupa ce termini de alergat, bea un lapte cu cacao - ajuta enorm la refacere.

Cam atat. Daca va tenteaza sa incercati, dati-mi de stire si va pot ajuta cu mai multe sfaturi/raspunsuri la intrebari.

Labels:

Wednesday, August 20, 2008

Nike+ Human Race

Pe 31 August are loc Nike+ Human Race - un eveniment in cadrul caruia peste un milion de oameni din intreaga lume vor alerga pe o distanta de 10km.

Evenimentul este deschis atat atletilor profesionisti, cat si amatorilor, insa el este cu adevarat interesant pentru "oamenii obisnuiti", i.e. ne-alergatori. Pentru cineva care nu are antrenament la alergat, 10km reprezinta o experienta mai intensa decat un maratonul (42km) pentru un alergator.

Competitia "oficiala" are loc in doar 25 de metropole (in Europa: Londra, Madrid, Muenchen, Paris, Roma si Varsovia), insa in foarte multe alte orase se organizeaza in paralel curse neoficiale. De exemplu, Seattle nu este in lista celor 25, insa organizeaza un virtual race concomitent cu celelalte orase de pe Coasta de Vest. Ca veni vorba, n-am gasit nimic despre un Nike+ Human Race in Romania. Incearca cineva sa organizeze o cursa virtuala?

Chiar daca nu mi-ar fi placut sa alerg, probabil ca as fi mers la Human Race. Pentru challenge, pentru sentimentul de apartenenta la comunitatea globala, pentru una din cauzele caritabile pe care evenimentul le sprijina. Desi 10k nu e distanta mea favorita, din motivele de mai sus m-am inscris la competitia din Portland de la Nike World Headquarters.

Mai sunt inca 11 zile pana la inscriere - daca intentionati sa participati, lasati un comentariu aici.

Labels: ,

Sunday, August 17, 2008

Este 35 noul 20?

Acum cateva decenii, 25 de ani era considerata o varsta inaintata pentru sportivi, in special pentru sportivii de performanta.

Treptat insa media de varsta a participantilor la diferite sporturi de masa a fost impinsa in sus, ajungandu-se ca in America varsta medie a participantilor la curse de maraton sa fie in 2007 de 40 de ani (barbati), si respectiv 36 de ani (femei).

Olimpiada de la Beijing ne-a oferit o surpriza interesanta in lumea sportului de performanta - ieri, romanca Constantina Tomescu a castigat aurul la proba de Maraton la 38 de ani.

Asistam oare la un fenomen global de "inviorare" a celor trecuti de 30 de ani? Este 35 noul 20?

Labels: ,

Friday, August 15, 2008

Maraton in Romania

Fiind in cautarea unui concurs la care sa alerg in toamna aceasta, am descoperit nu unul ci doua curse de maraton care au loc in Romania in 2008: Maratonul Timisoarei si Bucharest Marathon. Initiativa mi se pare extraordinara - organizarea unui maraton international are efecte benefice atat asupra populatiei, cat si asupra imaginii orasului gazda.

Am ramas surprins sa constat ca ambele concursuri au loc la aceeasi data: 12 octombrie.

Prin alte parti, calendarul manifestarilor de acest tip se stabileste cu grija, incat sa fie cel putin 3 saptamani intre concursuri din regiuni geografice apropiate - permitand atletilor din zona sa participe la cat mai multe curse.

Poate sa-mi explice cineva ce-a fost in capul organizatorilor cand au stabilit cele doua maratoane din Romania pentru aceeasi data?

Labels:

Sunday, June 29, 2008

Vara nu-i ca iarna

Dupa ce acum cativa ani un ganditor roman descoperea ca iarna nu-i ca vara, iata ca am avut astazi ocazia sa ma conving ca si reciproca e adevarata.

In martie, cand afara erau circa 6-9 grade, am alergat un semi-maraton in 1:53.
Astazi mi-au trebuit 2:05 sa parcurg aceeasi distanta - insa la o cu totul alta temperatura: daca la plecare termometrul arata putin peste 20 grade, la sosire atingea 30.

In momentul in care am inceput sa fac postmortemul cursei de astazi, urmatoarele lectii au ajuns in fruntea listei:
  1. Temperatura e deal-breaker. Pana weekendul aceasta, in Seattle a fost racoare, ba chiar frig pentru perioada aceasta a anului. Drept care eu toate antrenamentele le-am facut in jur de 15 grade celsius. Astazi, cand termometru trecea de 25, deodata milele mi se pareau mult mai lungi, si parca nu-mi mai gaseam ritmul.
  2. La competitiile noi, e bine sa ai un "plan B" in cazul ca organizatorea lasa de dorit. Anul acesta a fost pentru prima data cand Seafair marathon a trecut peste Lake Washington, si organizarea a lasat mult de dorit: Cand am ajuns la linia de start nu mai era apa, waterstation-ul care trebuia sa fie la mila 2 a fost de fapt la mila 2.7, la mila 11 aveau apa insa nu aveau pahare si nici electroliti, etc. Evident, toate aceste neajunsuri m-ar fi lasat rece daca mi-as fi luat cu mine un hydration belt - insa cum la celelalte maratoane n-am avut nevoie, astazi am plecat fara.
  3. O competitie nu e momentul ideal pentru incercat adidasi noi. Ok, asta e la mintea cocosului, insa am facut-o. Miercuri pe la pranz am descoperit ca adidasii mei de alergat depasisera binisor limita de 500km la care se recomanda sa-i schimbi, drept care joi si vineri mi-am cautat pantofi de alergat. N-am gasit favoritii mei (adistar control 5), si dupa cateva teste am sfarsit prin cumpara o pereche de Saucony ProGrid Paramount. Per total sunt bucuros de schimbare, intrucat sunt niste pantofi excelenti - mi se par chiar mai buni decat adistar control cu care eram obisnuit. Insa cum astazi a fost prima zi cand i-am incaltat la alergat, evident ca m-am ales cu ceva bataturi.
  4. Planifica sa fii la start cu cel putin o ora inainte. Pana acum eu ajungeam la linia de start cam cu 30 de minute inainte de plecare, si totul a fost ok. Astazi organizatorii trebuiau sa ne duca cu autobuzele din Bellevue pana in Seattle la linia de start, prin urmare am ajuns la statia din Bellevue la 6:15 (startul era la 7:00). Desi in mod teoretic timpul era mai mult decat suficient, organizatorii au reusit sa lase pe dinafara peste 400 de concurenti, printre care si subsemnatul.
    Dupa ce am asteptat la o coada imensa, la 6:45 ne-au comunicat ca startul s-a amanat pentru 7:15, iar la 7:00 ne-au anuntat ca nu va mai veni nici un autobuz -drept care cateva sute de concurenti au ramas la circa 10 mile de linia de start. A urmat un sprint colectiv spre masini, zbarnait pe autostrada, gasit loc de parcare, apoi sprint de la locul de parcare pana la linia de start. La care am ajuns pe la 7:30, binisor dupa ce plutonul plecase. Am inceput sa-i ajung din urma pe la mila 3, insa experienta nu a fost una placuta.
  5. Cina copioasa inainte=fail. Aseara am mancat ce trebuia (macaroane cu branza, cereale cu lapte), insa binisor peste cat trebuia. Drept care astazi dimineata ma simteam nu doar fericit si energizat, ci si satul, plin si greu.

Uitandu-ma la lista de mai sus, aproape ca ma mir ca am terminat cursa - asa ca acel 2:05 nici nu mi se mai pare atat de rau. Adevarul e ca daca eram mai putin norocos, cam fiecare din greselile de mai sus se puteau solda cu o iesire prematura din competitie. Din fericire insa m-am ales doar cu notite pentru viitor :-)

Labels:

Wednesday, June 25, 2008

Am facut-o din nou

Ca si data trecuta, pe ultima suta de metri m-am inscris la un semi-maraton: Seafair Marathon are loc duminca asta. Adevarul e ca desi n-am avut timp sa ma antrenez, mi-am pus in plan sa ajung Seafair inca din februarie cand am auzit despre acest concurs.

Motivul principal pentru a alerga duminica este traseul superb: se pleaca din Seattle de la stadionul universitatii, apoi se traverseaza lacul pe autostrada, se continua prin Medina prin cartierul in care locuieste BillG, pentru ca in final sa ajunga in downtown Bellevue (harta traseului aici).

Labels: ,

Monday, March 17, 2008

Uneori limitele exista doar in mintea noastra

Este cunoscut faptul ca pe langa partea fizica/atletica, participarea la competitii sportive implica si o importanta latura psihologica. Duminica am descoperit pe propria piele cat de important este acest aspect, in timp ce am alergat la St. Patrick's Day Dash - o competitie de 5,5 km.

Pe langa cursele de 15-25km pe care le fac in weekend, antrenamentele mele obisnuite includ si trasee de 5 km pe care le alerg de doua ori pe saptamana. In timpul antrenamentelor imi verific viteza cu ajutorul unui ceas+pedometru Suunto T6. De cand am inceput sa alerg anul trecut, viteza mi-a crescut treptat, ajungand pana la media 7.8-8.0 mile/h, care ma ajuta sa parcurg cei 5 km in circa 25-26 minute. De cateva ori am incercat sa merg mai repede si sa termin in sub 25 minute, insa de fiecare data spre sfarsitul cursei am obosit si a trebuit sa incetinesc sau chiar sa opresc.

Cum pedometrul mi se stricase la semimaratonul de duminica trecuta, la cursa de alaltaieri am fost nevoit sa alerg fara pedometru. Prin urmare, care am incercat sa aproximez viteza, si sa alerg cu ceea ce am estimat eu a fi 8mile/h.

Cand am ajuns la linia de sosire, mai sa nu-mi vina sa cred: am am terminat cursa de 5.5km in 24'33" - mai rapid decat cel mai bun timp pe care-l obtinusem vreodata pe 5 km.

Daca as fi avut pedometrul la mine, cel mai probabil as fi stat in jurul a 8mph, ceea ce m-ar fi dus pe la 27-28 minute si mi-ar fi asigurat un loc confortabil la mijlocul clasamentului.
Fara limitarea psihologica, am alergat cat de repede am crezut de cuviinta, si cei 24'33" (media 8.5 mph) m-au plasat in primii 5% din totalul concurentilor (locul 475 din 8309) si primii 10% dintre concurentii de sex masculin.

Cand vi s-a intamplat ultima data sa va autodepasiti, sa va surprindeti in mod placut depasind limite pe care nu credeati ca le veti depasi?

Labels: ,

Sunday, March 09, 2008

Semi-maraton: rezultatele

Ca si in cazul maratonului din Seattle, am avut noroc de o vreme excelenta: temperatura la plecare era 6 grade Celsius, iar la sosire urcase la 9 grade. Cerul a fost in general acoperit, cu pauze in care din cand in cand iesea soarele. Traseul a fost deluros, am urcat sau coborat cam tot timpul, insa pantele au fost acceptabile (cu exceptii catorva segmente mai abrupte)

Am reusit sa termin cursa in 1:53 (viteza medie: 11.15 km/h), rezultat ce m-a plasat undeva pe la mijlocul clasamentului. Dupa cum anuntasem, planul meu era sa merg ceva mai incet; insa pe la mila 5 mi-a murit bateria de la pedometru, drept care a trebuit sa estimez viteza - si am preferat sa gresesc "in sus" :-)

Labels: , , , , ,

Thursday, March 06, 2008

1/2 maraton in jurul insulei

Oarecum pe ultima suta de metri (no pun intended) m-am hotarat sa particip duminica la semimaratonul din Mercer Island.

Din cate am inteles, ruta este pitoreasca : intamplarea face ca drumul ce inconjoara insula sa aiba 21km, adica exact lungimea unui semimaraton, prin urmare organizatorii au ales acest drum scenic pentru concurs. Desi e doar 1/2 maraton, cursa compenseaza prin dificultate - traseul urca si coboara pe toata lungimea lui.

Spre deosebire de maratonul din toamna unde scopul meu principal a fost sa trec linia de sosire, acum am si un goal de timp - 1:59 (intrucat m-am hotarat extrem de tarziu si nu m-am antrenat pentru cursa, am optat pentru un goal realist si nu pentru unul agresiv :-)

Pe langa proba de maraton, tot duminica au loc pe Mercer Island si probe de 10km,5km, si "5km walk" - o proba accesibila practic tuturor, indiferent de conditia fizica. Prin urmare, daca sunteti prin zona si cititi postul in timp util, puteti veni duminica dimineata la o plimbare pe insula (pe langa faptul ca vremea se anunta frumoasa, aveti si multumirea ca ati sprijinit o cauza nobila - lupta impotriva cancerului)

Labels: , , , ,

Tuesday, February 26, 2008

Alergatul subacvatic

Una din gaselnitele recente in materie de alergat este banda de alergat subacvatica. Folosit initial de membrii lotului american de atletism olimpic, dispozitivul este disponibil si pentru neprofesionisti, la anumite cluburi de sport.

Alergatul subacvatic nu e menit sa inlocuiasca alegatul "pe bune" ci sa-l suplimenteze, inlaturand uzura excesiva a genunchilor (cauza a binecunoscutului Patellofemoral Pain Syndrome), una din limitarile cu care se confrunta atletii de cursa lunga.

Limitarea de mai sus a fost si una din problemele cu care m-am confruntat in timpul antrenamentelor pentru maratonul din toamna trecuta. Desi plamanii si muschii ma mai duceau, n-am putut niciodata sa alerg mai mult de 50-60 km/saptamana pentru ca genunchii protestau.

Astazi am incercat pentru prima data alergatul pe banda la centrul de reabilitare acvatica de la Pro Club, clubul frecventat de angajatii de la companiile high-tech din zona.

Experienta e extrem de interesanta. Pe langa curentul constant de apa venind din fata (care simuleaza rezisteta apei), bazinul de alergat are si doua jeturi laterale cu intensitate aleatoare care au rolul de a te dezechilibra in timp ce alergi, facandu-ti muschii sa munceasca mai greu.

Dupa circa 5km de alergat la 10km/h deja muschii imi dadeau semne de oboseala (asta in conditiile in care in fiecare weekend fac curse de 15-20km fara sa le simt la muschi). Genunchii insa nici nu au simtit cursa subacvatica, forta lui Arhimede preluand cea mai mare parte a impactului.

Fie ca sunteti pasionati de alergat, fie ca alergati doar pentru a va mentine in forma, daca aveti posibilitatea sa incercati alergatul subacvatic vi-l recomand calduros.

Labels: ,

Friday, November 30, 2007

Maraton - primele imagini

Multumesc tuturor celor care au comentat la postul precedent, voi raspunde pe indelete pe saptamana viitoare, cand voi reveni si cu amanunte.

Iata si doua imagini de la maraton - deocamdata doar low-res, tot pe saptamana viitoare ar trebui sa vina si restul.


Labels: , , , ,

Tuesday, November 06, 2007

Seattle Marathon update

Dupa cum promisesem, revin cu detalii despre antrenamentele pentru Seattle Marathon.
Sambata trecuta am trecut de o noua etapa in antrenamentul pentru maraton: cursa de 21.5 mile (35km).

Dincolo de distanta in sine, cursele de peste 18 mile sunt extrem de importante intrucat incepand de la 18 mile apare un fenoment ciudat, pe care alergatorii de cursa lunga il numesc "a te lovi de zid" (hitting the wall).

Iata o descriere a fenomenului:
"Your pace slows, sometimes considerably. Some runners say that it feels as though their legs had been filled with lead quail shot, like the stomach of Mark Twain’s unfortunate jumping frog of Calaveras County. Others can’t feel their feet at all. Thought processes become a little fuzzy. (“Mile 22, again? I thought I just passed mile 22!”) Muscle coordination goes out the window, and self-doubt casts a deep shadow over the soul. "
Pe scurt, in jurul milei 18-20 rezervele de glicogen din muschi se epuizeaza. In cateva secunde, senzatia de "foarte obosit" se transforma in "nu mai pot face mai mult de cativa metri fara sa ma prabusesc" Senzatia de epuizare fizica (combinata uneori cu febra musculara instantanee) este accentuata de epuizarea psihica - probabil din instinct de conservare, creierul iti trimite un flux de mesaje indemnandu-te sa o lasi balta.

Conform statisticilor, peste 50% din alergatorii de maraton ating acest prag cel putin o data. Desi nu exista nici o metoda sigura de a-l evita, exista cateva tehnici de a micsora probabilitatea de a te lovi de zid - probabil cel mai important este sa parcurgi prima jumatate a cursei sensibil sub viteza maxima cu care ai putea alerga distanta respectiva.

Am reusit pana acum sa nu ma lovesc de zid, insa am citit destul despre mult despre fenomen si am discutat cu alergatori care au trecut prin asta. Pe de o parte as vrea sa trec prin aceasta experienta o data, sa vad cum este. Pe de alta parte, completarea maratonului mi se pare deocamdata un tel mai important, asa ca sper sa ocolesc zidul cu succes - cel putin pana trec linia de sosire a maratonului din Seattle.

Revenind la cursa de sambata trecuta, la cererea celor care atiu au intrebat despre statistici iata si detaliile (culese de monitorul Suunto T6, folosind 2 senzori: pentru activitate cardiaca si pentru viteza)
  • Energie consumata: 2163 kcal
  • Distanta: 21.83 mile (35.1 km)
  • Durata 3:46
  • Viteza medie: 5.82 mph (9.36 km/h)
  • Puls: 162 bpm (vezi graficul)

Pulsul (bpm)

Labels: , , ,

Saturday, October 20, 2007

[Personal] Antrenamente pentru maraton

Unul din motivele pentru care in ultimele luni am postat mai putin este ca o mare parte din timpul liber mi-l petrec antrenandu-ma pentru maraton (nu, nu maraton de poezie, ci maraton-maraton: 42.2 km de alergat contra cronometru)

In primavara, cand am inceput sa alerg, singurul meu scop era sa-mi "ridic" putin metabolismul (orele petrecute la sala tragand de fiare sunt bune pentru muschi, insa nu ajuta prea mult la cardio). Dupa prima luna ajunsesem sa alerg cam 8-10km, si pe nesimtite am ajuns ca in august sa alerg peste 15km intr-o singura repriza. Acela a fost momentul in care mi-am fixat ca scop sa fac un semi-maraton (21km) in noiembrie, cand are loc celebrul Seattle Marathon.

Dupa cateva saptamani de antrenamente am ajuns sa fac 21 de km intr-o repriza, incat scopul de a concura la semi-maraton a căzut în desuetudine. Depasirea limitei de 21 de km mi-a deschis pofta de competitie; prin urmare, dupa o discutie cu medicul de familie, am decis sa incep antrenamentele pentru maratonul intreg)

Antrenamentele constau in 2 zile pe saptamana de alergat usor (~ 5km/sesiune), 2 zile de "cross-training" (forta, echilibru, sprinturi) si un "long run" sambata, care creste de la saptamana la saptama: 20km acum 2 saptamani, 25 de km sambata trecuta, iar astazi am depasit bariera psihologica de 30km.

Daca alergarile de pana pe la 20 km au mai fost cum au fost, de la 25 km in sus incep usor sa se simta limitele organismului - cele mai multe probleme fiind legate de "repetitive stress". Considerand lungimea medie a pasului de 1/2 metri, 25km inseamna 50 de mii de pasi - un factor multiplicativ la care cea mai mica neplacere fizica devine un obstacol de netrecut: o cuta in soseta provoaca ditamai batatura, iar un tricou mai aspru va face sfarcurile sa sangereze (da, am descoperit ca si barbatii au sfarcuri).

Pe langa distanta in sine, Seattle Marathon este dificil din doua motive: dealurile (avem aici din belsug) si vremea tipica de Seattle: ploaie urmata de ploaie, intrerupta din cand in cand de ploaie (ah, si sa nu uitam frigul - doar ne apropiem de iarna): din cei 30 km alergati astazi, aproape 10 i-am alergat pe ploaie la o temperatura de circa 7 grade Celsius.

Pentru amatorii de dulciuri (precum subsemnatul) antrenamentele pentru maraton au si o parte buna: singurele alimente consumate in timpul antrenamentelor sunt dulciurile: bauturi, geluri, sau batoane de ciocolata.

Cam atat deocamdata - voi mai reveni cu amanunte, pe masura ce inaintez in antrenamente (Seattle Marathon are loc pe 25 noiembrie)

Labels: , , ,

 

Whoa, se pare ca ai ajuns la sfarsitul paginii.
Poti gasi posturi mai multe in arhivele lunare (sus in dreapta).
 
 

Despre mine

Aboneaza-te

RSS Feed RSS         Aboneaza-te prin e-mail Email
 

Archives

BackLinks


 

Feeds

Atom Add To Bloglines